Farmecul Bucureștiului interbelic este legat ombilical de cultură. În această atmosferă, transpusă într-un adevărat creuzet cultural, au luat naștere fenomene, momente și epifenomene care poate și-au pierdut din însemnătatea lor originală. Rămân obiectele de artă, tablourile și toate celelalte elemente constitutive ale habitatului nostru cultural să ne trezească memoria trecutului și în special a valorilor sub care oamenii trăiau.
Împreună cu Alexandra Bucur, proprietarul Galeriei Alexandra’s am încercat să pătrundem în acest registru al trecutului, intenționând pe cât posibil să stimulăm interesul publicul pentru cultură și pentru stilul de viață determinat de un crez cultural.
Care este povestea Galeriei Alexandra’s? Cum ați reușit să îmbinați această poveste cu spiritul locului propriu-zis din Piața Amzei care adăpostește un București plin de istorie și cultură?
Povestea este simplă: suntem o familie de iubitori de artă, în special de pictură. Am început să simțim asta mai ales când plecam în străinătate, în vacanțe, și am observat că de fiecare dată includem, în itinerariu, muzee și galerii de artă. Apoi am început să cumpărăm artă, ocazie cu care am început să cunoaștem alți iubitori de artă, cunoscători, dar și artiști plastici. Ideea unei galerii de artă a venit acum trei ani, dar abia în 2015, cand am descoperit spațiul din Piața Amzei am simțit ca este momentul. Ca o paranteză: eu am învățat în zonă, am copilărit pe straduțele din Piața Amzei, este un loc foarte drag mie. Iar cu cladirea… a fost dragoste la prima vedere, este atât de sofisticat construită și a fost atât de bine restaurată. A urmat o perioadă complicată: ”Cum o mobilăm? Unde găsim o echipă de oameni competenți în artă, să lucreze aici? Cum să ne facem portofoliul de opere de artă? Ce public să țintim? Ce fel de servicii să mai oferim? A fost o nebunie…”.
Ce valori ale Bucurestiului interbelic ați inclus în specificul galeriei?
E greu de răspuns la această întrebare. Valorile Bucureștiului interbelic sunt nenumărate și profund întrepătrunse. Existau, de exemplu, artiști bine plătiți și bine văzuți de elita vremii, dar elita vremii era de multe ori formată din oameni cu prea puțină cultură, dar plini de bani, care se înconjurau de oameni de calitate ca de niste trofee sociale. Existau cercuri de oameni modești, în care se discutau lucruri sofisticate, profunde, dar și gale pline de strălucire, dar si de oameni care n-au confirmat. Prea puțini din artiștii vremii au fost respectați și iubiți în acea perioadă, și de aceea ar fi irelevant să vorbim de valorile interbelice. Pot să vă spun însă că restaurarea clădirii s-a făcut ca la carte, n-am schimbat nici un element minor de feronerie dacă n-a fost cazul. Mai pot să vă spun că suntem atât de îndrăgostiți de mobilierul din Galerie încât prea puțin din el este de vânzare. Și mai pot să vă spun că pe simezele galeriei sunt opere ale unor oameni din toate genurile artistice și din toate hub-urile de dezvoltare culturală ale României, nu doar din Piața Amzei sau din București.
Prima impresie pe care o oferă locul, dincolo de personalitate în sens istoric, arhitectural și cultural, este un anumit sentiment de familiaritate și continuitate artistică. Cum ați reușit să surprindeți această esență? Prin tablourile, obiecte de artă, scenografie, decor etc.?
Ne bucurăm că Galeria Alexandra’s vă lasă această impresie. Vedeți, noi funcționăm și în regim de consignație. Oamenii vin la noi cu bunuri lăsate de părinți și de bunici, și nu de multe ori se întâmplă să fie opere de artă, pot fi piese de uz curent. Ideea este că aceste lucruri sunt atât de bine făcute, și cu un asemenea talent de design, încât aproape orice obiect din perioada interbelică este o operă de artă, fie ea artă inginerească. Veniți să vedeți aparatele foto vechi, fonograful lui Edison, cutiile muzicale, piesele de sah, obiectele de mic mobilier, ceasurile de semineu, ochelarii, monoclurile, seturile de cristaluri de călătorie, și o să vă convingeți singur. Vă dau un singur exemplu: avem o cutie de mucava, pentru bijuterii, despre care toată lumea crede că este din lemn nobil. E și normal: meșterul de acum o sută de ani a pus banala hârtie strat peste strat, a presat-o la abur, a impermealizat-o, a vopsit-o cu aur coloidal încât arată absolut năucitor.
Ce tip de evenimente doriți să găzduiți și ați găzduit deja la Galeria Alexandra’s? Ce rol au aceste evenimente și ce urmăriți prin sincretismul lor (îmbinarea dintre pian, poezie, pictură etc.)?
La capitolul acesta suntem mai “democrați” decât cele mai “democrate” spații culturale. Vizăm, în special, artiști români, și mixăm cu atenție vedetele cu necunoscuții plini de potențial. Căutăm, de asemenea, sinergii artistice. O pictoriță poate expune la noi alături de cineva care pictează rochii, iar un artist consacrat poate “trage” după el un debutant plin de talent.
De fiecare dată avem oameni de cultură care au făcut ceva, dar și oameni care pot explica unor novici, pe înțelesul lor, în ce constă mareția primilor. Aducem mâncaruri fine, băuturi bune și menținem atmosfera la nivelul unui bal interbelic, adică fără zgomote puternice, fără excese. Și funcționează de minune, oamenii vin, ascultă, privesc, apoi își iau un pahar de vin și se plimbă prin galerie, discută, inițiază parteneriate sau afaceri. Există, de asemenea, evenimentele externe. Ducem periodic tablouri în hoteluri de lux, la evenimente mari sau alte spații neconvenționale.
Ce oameni pășesc pragul galeriei? (evident ne referim și la cei tineri)
Din nefericire, am constatat ca de multe ori oamenii de cultură nu sunt și foarte activi social si nici cumpărători de artă. Vizăm, asadar, oameni din zone active de business, care și-au terminat perioada de evoluție socială sau acumularea de bunuri specifice statutului social (case, masini) și acum vor să-și rafineze cheltuielile. Îi vizăm pe cei care cheltuiesc mai mult de 10.000 de euro pe amenajarea unei locuințe, dar nu pe toți. Nu suntem aici ca să convingem persoane care nu au habar de artă că un tablou poate arăta mai bine decât în print făcut în China și cumpărat de la Ikea. Pe de altă parte, dacă ai investit câteva mii de euro în tapetul din living și în semineu, și ai deschidere în mod nativ spre frumos, te putem consilia că e chiar păcat sa pui, pe pereții decorați scump, ceva ieftin, făcut în milioane de exemplare. Că să atragem acest tip de oameni, organizăm evenimente care mixează artele, ca să zic asa. Un pianist vine alături de un scriitor, un bijutier alături de un pictor, un designer de modă alături de un sculptor, iar publicurile celor două personalități sunt alăturate în fața artei. În timpul programului nostru obișnuit primim pe oricine vrea sa ne treacă pragul. Vin mulți tineri, și ne simțim tare bine când îi vedem că poartă în spate tuburile acelea mari, de plastic. E semnul că oricând poate apărea un nou Grigorescu, un nou Luchian, sau, de ce nu, un Maniu, un Pelmuș sau un Raportoru.
Detalii despre Galeria Alexandra’s găsiți aici(pe pagina de facebook) si aici(pe site-ul oficial).
