A devenit o adevarată modă în rândul populației să-și facă selfi-uri lângă case vechi, boeme, impunătoare din București. Cumva acest fundal oferă un plus de personalitate, culoare, personajului din spatele telefonului mobil. Culmea e că avem un personaj care se află și în spatele și în fața telefonului mobil. Chiar dacă această ambivalență pare nu trezească foarte multe suspiciuni din perspectiva viitorului, fiecare încearcă pe cât posibil să găsească acea scenografie, acel decor care să ofere satisfacție din punct de vedere vizual. Pentru cine exact? Rămâne de stabilit…
Deși putem găsi nenumărate explicații pentru fenomenul larg răspândit la sefiției, faptul că el, mai nou, se apropie de cultura, de monumente istorice, de artă în general, nu cred că oferă un răspuns suficient de convingător pentru prezumția de pozitiv, de mai bine, a întregii chestiuni. Consider, mai degrabă, această modă o evidență clară a lipsei de poveste din viața fiecăruia, a lipsei de subtanță. Problema cumva derivă dinăuntrul persoanei, din acele nevoi lăuntrice lăsate de izbeliște în absența parțială sau totală a persoanei de valori umane, spirituale fundamentale. Întotdeauna un gol care se ascute odată cu trecerea timpului va mânca din ce în ce mai mult din spațiul real. Această foame de poveste vine dintr-o lipsă, dintr-o necunoaștere.
Omul bicisnic are nevoie de orice fundal
Am abordat zilele trecute un grup de tineri care se pozau de zor pe strada Arthur Verona. I-am întrebat daca cunosc puțin din istoria străzilor, a locului, a caselor boeme pe care tocmai le încastrau pe peretele lor de pe facebook. Răspunsul lor a fost ezitant si deranjant în același timp. Poate chiar tulburător de deranjant! Am auzit ceva de genul: ”Sunt foarte frumoase. Totul este frumos”. Era clar că întrebarea mea era de prisos. Ba chiar cred că am riscat să par un defazat în fața lor și mai puțin un tip interesant care își dorea să inițieze o scurtă poveste despre istoria locului cu niște juni. Erau niște tineri cu adevărat frumos și liberi care se bucurau sincer de frumusețea tinereții. Păcat că erau goi, dezgoliți de orice conținut istoric și cu o lipsă acută de curiozitate.
Oare acele case se mulțumeau să fie un decor second hand al unor oameni dezgoliți de istorie? Mă gândesc că poate, dacă istoria nu te dărâmă atunci actualitatea nu mai are cum să le cocoșeze. Și până la urmă ce facem cu lipsa de curiozitate si de poveste în viața noastră? Pai aparent, mai multe poze.
