Dacă aveai impresia că regimul comunist a inventat cultul personalității, uită-te ce se întâmpla în anii ’30, când regele Carol al II-lea era glorificat pentru că adusese prima dictatură din istoria contemporană în România. 8 Iunie s-a serbat cu mare fast timp de un deceniu (1930-1940) ca Ziua Restaurației (urcarea pe tron a lui Carol al II-lea) și omagiile curgeau gârlă.
„10 ani pe ogorul Justiției” – iată o temă care e valabilă și în prezent. Piața Unirii din București a purtat, în deceniul carlist, denumirea Piața 8 Iunie.
Regele Carol al II-lea a inaugurat regimurile dictatoriale în România.
Pe scurt, imixtiunea monarhului în viața politică, în Justiție și cam peste tot, dar în același timp și ridicarea culturală a țării, erau la ordinea zilei. Ia uite, scriitorul comunist Mihail Sadoveanu aducea, la zece ani de domnie carlistă, un omagiu pios:
„Împlinirea statului nou și valorificarea culturii noastre proprii sunt necesități majore ale poporului românesc: de aceea, de zece ani, Suveranul e neadormit pe tărâmul politic și neobosit pe cel cultural. Mi-i dragă mai ales această din urmă ctitorie a Majestății Sale, căci se leagă de sufletul nemuritor al neamului.”
