[UN AN CU FIREA] Oricât s-ar chinui PR-ul primarului general Gabriela Firea să prezinte primul ei an de mandat ca pe un imens succes, cine merge zi de zi pe străzile din București, cine se lovește zi de zi de absurdul din administrația publică locală, cine stă ore în șir în trafic pe nedrept știe că e fix opusul: mandatul lui Firea poate fi descris ca cel mult MEDIOCRU până acum, cu indulgență. Ca o mare familie, Firea, înconjurată de cei 6 primari PSD de sector, s-au lăudat unii pe alții, îmbrăcați în haine cu motive populare.
Noi am fost dispuși să-i acordăm o șansă lui Firea și am demontat câteva manipulări care o implicau (așa-zisele defrișări, mutarea Via Sport, deszăpezirile, etc.). Am criticat când a fost cazul și Firea ne-a dat extrem de multe ocazii să facem asta. Iată doar câteva „realizări” ale administrației Firea în primul an de mandat:
• buget alcătuit aiurea
• monumente inutile
• eșecul de a elibera clădirile centrale de mesh-uri, ba chiar încurajarea acoperirii lor –>
• batjocorirea Universității din București prin refuzul de a mai organiza chermeze vizavi de instituție
• concursuri inutile
• deschideri heirupiste ale unor proiecte nefinalizate
• siglă inutilă pentru capitală
• neglijarea unor imobile aparținând PMB, devenite pericol public
Prezentarea realizărilor s-a făcut în cadrul unei ceremonii cu iz naționalist la Cinema Gloria din cartierul Balta Albă (sectorul 3, unde e primar finul lui Firea, Robert Negoiță). Negoiță a distrus minimalismul șaizecist al vechiului cinematograf și l-a transformat într-o construcție kitschoasă, adăugnd un cerc de beton sau ceva (fântână?) executat execrabil. Tipic Negoiță să aglomereze spațiul public în loc să facă o esplanadă verde acolo. Firea a fugit din fața jurnaliștilor când au început să-i pună întrebări incomode, din viața reală a bucureștenilor. Uite ceva concret de care ar avea nevoie cetățenii: trotuare!
Administrația Firea a ratat să arate în primul an de mandat că lucrează pe bune în interesul cetățeanului și a eșuat lamentabil la capitolul transparență decizională și comunicare ok cu cetățenii. Exercițiile de imagine, statuile inutile, postările kilometrice pe Facebook, campaniile împotriva unor perdele de fum gen Balena Albastră, festivaluri penibile tip „Pasărea Măiastră” sau chermeze săptămânale prin parcuri nu aduc niciun beneficiu real cetățenilor. Agenda lor e mult mai pragmatică: ce facem cu poluarea intensă, traficul infernal, lipsa locurilor de parcare, investițiile în infrastructură care stagnează și blochează orașul, urbanismul haotic, fațadele degradate acoperite de cearșafuri publicitare, salubritatea deficitară, etc.?
