Este vineri, iar sala UnderGrant este plină ochi. Un lucru obișnuit pentru Opera Comică pentru Copii, cu atât mai mult când are loc o premieră. De data aceasta a fost rândul lui Creangă care nu a fost pentru prima dată prezent la Opera Comică pentru Copii printr-o poveste. Spectacolul de vineri, Harap-Alb, este cea de-a treia piesă și ultima din „Trilogia Creangă 180“, un program care a debutat la începutul anului și care a cuprins alte două povești cunoscute, Punguța cu doi bani și Ivan Turbincă. Regizată de Gabriela Dumitru, această trilogie joacă un dublu rol. Pe de-o parte celebrează 180 de ani de la nașterea marelui povestitor Ion Creangă, pe de alta întărește dorința Operei Comice pentru Copii de a încuraja tinerii creatori. Scopul a fost atins, dacă urmărim cele trei spectacole puse în scenă de Gabriela Dumitru. Printr-o abordare proaspătă și jucăușă, tânăra regizoare a reușit să dea viață personajelor și dinamism operelor lui Creangă.
Mai erau câteva minute și spectacolul urma să înceapă. Foiala deja familiară a piticilor îmi dădea un sentiment plăcut, de încântare, mă liniștea, era parcă menit să mă introducă în atmosfera nouă de poveste care se anunța. Și totuși, ceva mă intriga. Era decorul de pe scenă pe care nu reușeam să-l asociez cu nimic. Două movile albe, una mai mică, alta mai mare, care nu semănau cu nimic și totuși mă provocau să îmi imaginez ce ar putea fi. Mai târziu, în spectacol, urma să aflu și să realizez că sunt foarte ingenios folosite.
Povestea a început și m-a fermecat. Pe lângă costumele colorate și seducătoare, au existat câteva elemente în construcția spectacolului care m-au fascinat. Comicul a fost unul dintre punctele de rezistență. Replicile spumoase și vorbele de duh prezente pe toată durata spectacolului, dar și interpretarea comică au reușit să țină publicul captiv de la început și până la sfârșit. Alte două elemente de care regizoarea Gabriela Dumitru s-a folosit cu măiestrie au fost muzica și proiecțiile video care au avut aceeași importanță ca povestea în sine. Efectele create prin sunet și imagine au potențat povestea, au întregit-o. Tehnologia este prezentă la tot pasul, iar pentru cei mici este deja ceva natural. Într-un asemenea context, folosirea mijloacelor multimedia devine comună. Important este cum o faci și cum reușești să o adaptezi unei manifestări culturale destinate copiilor. Musicalul Harap-Alb a reușit cu brio, a fost tot timpul o îmbinare perfectă între poveste, decor, voce, lumini, muzică și imagini.
Am văzut în sală copii și părinți încântați de un spectacol care ușor poate fi caracterizat drept o reprezentație modernă de succes. A avut de toate: dinamism, prospețime, culoare și ce e cel mai important, magie.
Alice Schreiner
Foto: Irina Epifan
