… sînt bătrîn, uneori; fricos; nu-mi găsesc locul. Pîn-la anii tinereții nu m-aș fi gîndit niciodată să călătoresc, să văd și să-nțeleg restul lumii; n-aș fi încercat să vorbesc, să cer – să fiu liber să vorbesc și să cer.
E greu să devii liber, cînd n-ai crescut așa!
Cine nu-nțelege cît rău a făcut comunismul ăsta nenorocit, mare greșeală face.
Trăim de mai bine de-un sfert de veac într-o societate mai bună, în care omul simte democrația și libertatea – da, simte!
Copiii de azi – ăia pe care-i vedem „doar cu nasu-n telefon” – îs cu totul alte ființe.
N-au prins răul, și nu-l pot înțelege cînd li se explică… Deja unii din părinții lor sînt născuți după!
Mai bine!
Ei nu știu că ieșitul afară a fost o umilință; ei știu doar normalitatea unei lumi întregi.
Habar n-avem cît de altfel înțeleg ei lumea mare; cît de simplu li se pare să umble prin orașe și țări străine, fără complexul de-a se face de rîs.
