Cucuriguuu! Cam așa am ieșit eu duminică, de la spectacolul ”Punguța cu doi bani”, cu gura până la urechi și cu o dispoziție de zile mari. La Opera Comică pentru Copii poți să vii cu capsa pusă, dar ai mari șanse să pleci râzând, pentru că uneori n-ai șanse să reziști scenelor de-un haz nebun.
Ei bine, dragii moșului, aflați că Împintenatul, Înfoiatul și Coloratul, alias cocoșul din poveste, e în pas cu vremurile. Când stăpânul îl alungă de acasă, pe motivul ridicol că nu face ouă, cocoșul nostru vrea să-și facă sepukku (ratat, din fericire). Bașca vrea să-și scrie un plan despre cum să fure ouăle babei, noroc că realizează la timp că păsăretul de ogradă nu știe să scrie. Ce să mai vorbim de vizitiul boierului, care, încercând să-l impresioneze pe împielițatul cocoș, își face intrarea în scenă cu o piruetă grațioasă finalizată într-o complicată figură de karate. Nu se lasă mai prejos nici calul vizitiului, care își resuscitează stăpânul cu padele imaginare, ca la camera de urgență…
Se râde mult, indiferent de vârstă, iar cocoșul nostru e foarte simpatic și convingător, dovadă că picii din sală sar mereu să-l ajute. Ei îi arată unde e aruncată punguța cu doi bani și tot ei strigă în cor către boier, cât îi ține gura, ”Cucurigu, boieri mari, dați punguța cu doi bani!”. După ce îi bea toată apa din fântână, îi înfulecă cirezile și-i înghite toți galbenii din cămară, cocoșul îl lasă în urmă pe boier smiorcăindu-se în batistuță, remarcând empatic ”pentru el e cam nasol-sol-sol”.
Scena e extrem de colorată și animată, iar uneori ai impresia că poți să cobori natural de pe scaun și să te strecori printre personaje ca să nu stai degeaba. Actorii sunt degajați și joacă cu poftă, aproape crezi că doar improvizează. Totul se desfășoară însă ceas, în ritm alert, ca să n-ai timp să te plictisești, ba chiar te și miri că s-a terminat.
După aplauzele generoase de la final, micii spectatori se îngrămădesc pe scenă ca niște puișori în jurul cocoșului, ca să facă poze. Alții aleargă prin sală, încă sub imperiul celor văzute. Ca de pildă acel băiețel care fugărea o fetiță, dând din aripi imaginare și urlând fioros ”Cucurigu, boieri mari, dați punguța cu doi bani!”. Noroc cu tătâne-su care-l prinde din zbor în zona garderobei și îi pune frână: ”Cocoșule, ia-ți geaca pe tine!”
Livia Cimpoeru
