Ivan Turbincă, acest gălăgios amator de tabacioc, votki și lăutari, are ceva al lui, aparte. De când a deschis ochii pe lumea asta n-a știut decât armată, dar viața grea nu i-a încovoiat cinstea și omenia. Iar bunul Dumnezeu vede asta, ba chiar îi dă și daruri. Cum ar fi o turbincă fermecată, un sac năstrușnic în care Ivan îi vâră pe toți cei pe care nu-i are la suflet.
La Opera Comică pentru Copii, noul spectacol Ivan Turbincă îi aduce pe copii aproape de una dintre cele mai complexe, filosofice și amuzante povești ale marelui Ion Creangă. Cum să explici unui copil care e treaba cu dracii, Talpa Iadului sau Moartea? Nimic mai simplu! Îl pui pe Ivan Turbincă să-i ia pe toți la scărmănat și să le facă locșor în turbinca lui fermecată, unde nimeni nu crâcnește. ”Fără mine nu mișcă nimeni în patrula mea! Sunt soldatul brav Ivan, cel mai mare pehlivan”, ne asigură de la bun început bătrânul soldat. Desigur, ceva mai mare în grad e Dumnezeu, care el însuși binevoiește să-și facă apariția în spectacol. Îl ajută mult instalația de sunet și mai ales efectele impresionante ale imensului ecran de fundal din sala UnderGrant, care îl fac să fie foarte convingător.
Ivan de pe scenă e secondat de un înger cam șui și ciudățel, care 
explică micilor spectatori de-a fir a păr aventurile cătanei. El se luptă mai întâi cu dracii, apoi cu însuși Scaraoțchi, șeful lor. Spre încântarea copiilor, pe toți îi face pachet și-i consemnează în turbincă, iar apoi îi pune pe fugă. Ivan dă o tură pe la Poarta Raiului și, când află ce penurie de tabacioc, votki și lăutari e în zonă, pornește către Iad. Și-aici să te ții de petreceri și nebunii, de dansuri drăcești și rusești, până când însuși Talpa Iadului intervine pentru ca soldățoiul să fie azvârlit afară. Episodul e foarte animat pe scenă, cu diavoli care saltă drăcește pe acordurile de balalaikă ale cântecului rusesc Kalinka, foarte gustate de copii. Amuzant e și momentul în care îngerașul îi reglează cornițele Tălpoiului ca să-și regăsească vocea de drac convingător. Cu mici artificii moderne și poante haioase, regizoarea Gabriela Dumitru reușește astfel să mențină atenția puștilor din sală și să actualizeze puțin povestea lui Ivan.
Ajuns în slujba lui Dumnezeu, la Poarta Raiului, Ivan se ține tot de năzbâtiile lui. Se ia de însăși Moartea, o doamnă blondă care își face intrarea pe scenă cântând într-un fel cam afectat: ”Sunt un îngeraș/Sunt un îngeraș/Al morții pe pământ”. Nu trebuie decât ca Ivan să strige ”Pașol na turbinca, Vidmă!”, iar Moartea arterizează, ca toți ceilalți, în sacul odios. Obligată de Ivan să mănance nouă ani la rândul doar pădure bătrână, tânără sau cu lăstari, biata Moarte e slăbită, abia se mai ține pe picioare. ”De ce plânge Moartea?”, îl aud pe un puști din public întrebându-l pe taică-su. Pare sincer îngrijorat, aproape că și mie mi se face milă de ea. Nu și lui Ivan, care o păcălește pe Moarte chiar și când îi vine ceasul cel din urmă. Iar răzbunarea Vidmei e pe măsură: Ivan Turbincă n-o să mai moară niciodată!
Și Ivan Turbincă chiar a devenit nemuritor, trăiește și azi. Mai întâi datorită lui Ion Creangă, care l-a povestit cu multă poftă, apoi datorită 
artiștilor, care-i dau viață la fiecare spectacol. E aici, printre noi, cu turbinca pregătită să prindă diavolii și îngerii morții care dau târcoale.
Livia Cimpoeru
Foto: Alexandra Jitariuc
