„A good story cannot be devised, it has to be distilled.”
(„O poveste bună nu poate fi inventată, ea trebuie distilată.”)
Ăsta e motto-ul care stă la loc de cinste în vechea distilerie Jameson de pe Bow Street din Dublin și fix asta mi s-a întâmplat de St. Patrick’s Day anul ăsta. De aceea o să schimb „poveste” cu „experiență” în articolul ăsta, pentru că whiskey-ul irlandez Jameson a reușit să distileze o experiență perfectă: mi-a oferit șansa să intru în adevăratul spirit al orașului Dublin, surprinzător de diferit de ceea ce îmi imaginasem, din ce citisem sau văzusem pe net. S-a întâmplat între 15-18 martie 2017, când am avut un program plin de experiențe inedite alături de alți bloggeri, Instagrammeri, jurnaliști, influenceri sau lideri de opinie din mai multe țări. De la explorarea unor cafenele noi-nouțe, la restaurante cu concepte incredibile și mâncare excelentă la pub-uri underground, hub-uri artistice, concerte live și, desigur, un tur exclusiv și spectaculos al distileriei vechi Jameson.
Am ajuns noaptea târziu în Dublin, dar oboseala mi-a trecut pe loc când am găsit în camera de hotel o sacoșă cu goodies de la Jameson, inclusiv o sticlă de whiskey ediție specială, cu o etichetă al cărui design e semnat de un artist irlandez – excelentă primire!
AJUNUL ST. PATRICK’S DAY
În ajun de St. Patrick’s prima oprire într-un tur neconvențional la pas al centrului Dublinului a fost un restaurant micuț, amenajat minimalist, cu specific pescăresc și de fructe de mare. Proprietarii, un cuplu de foști profesori de engleză, se pregătesc să-l deschidă pe al doilea, pentru că cel pe care l-am vizitat nu mai face față cererii. În Dublin cultura mâncatului în oraș are tradiție lungă.
La Proper Order Coffee Co., un super coffee shop deschis de un an de un entuziast al cafelei, am fost întâmpinați cu cafea aburindă de oamenii de acolo. Ce-i drept, era destul de răcoare afară. Un artist local ne-a arătat apoi expoziția foto pe care o avea la shop-ul ăsta. Oprirea ne-a dat un energy boost pentru locurile pe care urma să le vizităm mai departe.
La colț de stradă am făcut cunoștință cu El Viz, un artist urban talentat care face muraluri și artă grafică. Se grăbea să termine un proiect dedicat egalității: o reinterpretare a steagului-curcubeu aparținând comunității LGBTQ, în cinstea referendumului din 2015 prin care poporul irlandez a devenit primul care a aprobat prin vot popular căsătoria civilă între persoane de același sex. M-am bucurat foarte mult să văd că whiskey-ul Jameson promovează toleranța, incluziunea și mai ales diversitatea.
În Dublin am bifat un obiectiv de viață: mi-am produs propriul sortiment de whiskey Jameson la sesiunea de blending ținută de Billy Leighton, Master Blender. Practic, a trebuit să produc 200 ml de whiskey rețetă proprie folosind cele trei ingrediente de bază: Sherry, Grain și Pot Still. Pe urmă am putut să-mi gravez numele pe eticheta de piele.
Când am intrat într-o măcelărie (The Butcher’s) și ni s-a spus să trecem pe lângă galantare și să intrăm pe ușa camerei frigorifice prin spate, n-am știut ce să credem, dar – surpriză – camera frigorifică era goală și nu era rece! Am ieșit din ea printr-o portiță care dădea în niște scări de lemn vechi, spre pivniță. La subsol am descoperit uimiți un bar underground amenajat de Jameson, unde am asistat la un miniseminar de Irish Coffee Masterclass, cu un top barista. Am învățat cum se face Irish coffee pe bune, după care am încercat fiecare să preparăm cocktail-ul. Da, Irish coffee este oficial un cocktail. Mulțumesc, Jameson, pentru lămurire!
După ce am luat prânzul într-un restaurant foarte hip (Fade St. Social) din Temple Bar – centrul vechi al Dublinului, am continuat turul alternativ al orașului și-am ajuns într-o zonă cu multe anticariate, dintre care am intrat într-unul unde ne-a primit chiar artistul Steve McCarthy, autorul etichetei sticlei de Jameson ediție limitată. Acolo, am discutat cu un muzician local despre ce înseamnă scena muzicală mainstream și underground din Dublin și Irlanda.
Steve ne-a dus la casa de lângă anticariat să vizităm studioul unde s-a lansat acum câțiva ani. Casa – practic un hub artistic-cultural independent – are un magazin stil hippie la parter, plin de haine colorate și miros de bețișoare aromate care m-au dus cu gândul la Woodstock 1969. Am urcat scara de lemn și-am băgat capul să văd atelierele diverșilor artiști care activează și expun aici. Steve a explicat că și el s-a lansat tot aici și că unii dintre artiștii care au pornit din acest hub au ajuns celebri, iar lucrările lor valorează mult în prezent. Tot spațiul emana creativitate și a fost foarte interesant să văd cum fiecare om își personalizase colțișorul de lucru.
Am luat cina în ajun de St. Patrick’s Day la restaurantul Fire, chiar lângă Mansion House – reședința oficială a primarului Dublinului. În drum spre restaurant a plouat cu soare, a apărut un curcubeu și desigur că s-a glumit pe seama spiridușilor (leprechauns) care stau la capătul curcubeului cu oala lor de galbeni, parte a folclorului irlandez.
Seara a fost extraordinară, am mers la Jameson Bow St. Sessions în clubul The Academy, practic un concert live cu două trupe foarte la modă în Irlanda – All Tvvins + Nathaniel Rateliff and The Night Sweats.
ST. PATRICK’S DAY
St. Patrick’s Day, sărbătoare națională în Irlanda, a început extrem de bine: am mers în vizită la celebra distilerie Jameson de pe Bow Street, cartierul Smithfield, unde a început povestea brand-ului creat de John Jameson în 1780. Am fost printre primii să vizităm distileria regândită, reinventată și redeschisă anul ăsta. Ghidul excelent ne-a dus într-o călătorie multisenzorială prin istoria brand-ului Jameson, cu video mapping, proiecții și degustări, dar mai ales ne-a arătat că nu e vorba doar de un whiskey ci de o întreagă filozofie și o istorie impresionantă. Am avut plăcerea să-l întâlnesc pe Ger Buckley, Head Cooper la a cincea generație în Jameson, adică cel care are grijă ca butoaiele în care se ține whiskey-ul să fie mereu la standarde înalte. Ger a făcut și o demonstrație de cooperage (asamblat butoaie) live și parcă am intrat un pic în atmosfera revoluției industriale, când l-am văzut în acțiune.
Evident nu puteam să ratez parada de St. Patrick’s. Într-un Dublin în care traficul auto dispăruse, irlandezii mergeau grupuri-grupuri, îmbrăcați în verde – alb – portocaliu (culorile lor naționale) spre culoarul de paradă, pe care a defilat armata și au trecut pe rând carele alegorice, în uralele mulțimii. Oamenii din stradă, cocoțați pe clădiri sau ieșiți la ferestre au creat o atmosferă de sărbătoare cum rar am văzut.
Am avut timp să mă învârt un pic și prin centru, să bifez câteva obiective turistice, să merg pe malul râului Leffey și să mă bucur de oraș. Pentru că nu există activitate seismică acolo, nu a fost bombardat și nu a fost demolat cu inconștiență ca Bucureștiul, Dublinul păstrează foarte multe clădiri vechi cu fațadele de cărămidă, dar am întâlnit și surprize moderniste sau chiar brutaliste.
Cina am luat-o în inima Dublinului, în Temple Bar, la Drury Buildings, după care am vrut să văd atmosfera din seara de St. Patrick’s și am luat-o la pas pe străduțele înguste pavate cu piatră cubică. Veselie și voie bună peste tot, petreceri în toate barurile. Bucuria irlandezilor era dublată de cea a turiștilor veniți special pentru St. Patrick’s la Dublin.
De-a lungul experienței Jameson am împărtășit cu Follower-ii mei de pe Instagram și pe Facebook ce s-a întâmplat acolo și m-am bucurat că feedback-ul lor a fost unul foarte bun. Au fost foarte plăcut surprinși să afle că Jameson promovează explorarea urbană neconvențională și cultura alternativă, underground, dar și diversitatea. Am plecat înapoi în București cu super amintiri și povești de spus tuturor prietenilor.
Felicitări echipei Jameson din Irlanda și din România pentru organizarea evenimentului! Primul meu St. Patrick’s Day la Dublin a fost de neuitat datorită experienței pe care cei de la Jameson au distilat-o perfect. Totul sub deviza fondatorului John Jameson – „Sine Metu” („Fără frică”), ce se poate adapta în zilele noastre ca „Fear a bit less, live a bit more!” („Teme-te mai puțin, trăiește mai mult!”).
Sláinte!
Urmărește-mă pe Instagram ▶ raidenbucharest
Articol scris de Cristian Radu
