Cel mai greu lovit la cutremurul din 4 martie 1977 a fost municipiul București, unde numeroase imobile s-au prăbușit în întregime sau au fost serios avariate și unde s-a înregistrat și cel mai mare număr de victime. Majoritatea acestor clădiri din Capitală datau din perioada interbelică, dar altele – precum blocul de la intersecția Bulevardului Ștefan cel Mare cu strada Lizeanu, sau blocul OD16, din Bulevardul Păcii (azi Bulevardul Iuliu Maniu) – fuseseră construite mai recent.
Blocul ”Casata” din București, după cutremurul din 4 martie 1977 (6 mart. 1977).
Principalele clădiri din București prăbușite în întregime sau parțial la cutremurul din 4 martie 1977 au fost: blocul ”Casata”, având la parter o renumită cofetărie (situat la întretăierea Bulevardului Magheru cu strada Nikos Beloianis (azi — str. Take Ionescu)); blocul ”Continental”, situat la intersecția străzilor Ion Ghica și Colonadelor; blocul ”Scala”, la parterul căruia se afla, de asemenea, o cofetărie (situat la intersecția str. C.A. Rosetti cu Bulevardul N. Bălcescu); blocul Nestor, situat pe Calea Victoriei, care avea, de asemenea, la parter, o cunoscută cofetărie; blocul ”Dunărea”, la parterul căruia se afla un restaurant; blocul aflat lângă hotelul ”Lido”; blocul Wilson, din Bulevardul N. Bălcescu; o clădire de pe strada Ion Ghica; un imobil de la întretăierea străzilor Edgar Quinet și Academiei; un bloc de pe strada Brezoianu; un imobil de pe strada Tudor Arghezi; un bloc de pe strada Hristo Botev; câteva clădiri din perimetrul Pieței Rosetti; un imobil de pe strada Alexandru Sahia; blocul din strada Moșilor nr. 135; un imobil din strada Galați; blocul de la intersecția Bulevardului Ștefan cel Mare cu strada Lizeanu; blocul OD16 din cartierul Militari; un bloc din strada Poenaru Bordea ș.a.
Acțiunile, adesea eroice, întreprinse pentru salvarea din ruine a supraviețuitorilor au fost pe larg descrise în presa vremii.
La blocul la parterul căruia se afla cofetăria ”Casata”, soldați împreună cu un grup de tineri, care au muncit ore în șir la degajarea ruinelor, sub permanenta amenințare de a fi ei înșiși prinși sub bucăți de planșee, au reușit să scoată de sub ruine un copil de trei ani, apoi și pe mama acestuia, se arăta într-un articol din ziarul ”Scânteia”, din 6 martie 1977.
Munca plină de abnegație a salvatorilor ”este răsplătită, nu o dată, de bucuria adânc trăită a salvării unui om”, se arăta într-o știre a AGERPRES din 7 martie 1977. ”În blocul cofetăriei Casata au fost salvate o femeie și o fetiță de câteva luni. Pe Calea Victoriei, de sub dărâmături și molozuri, au fost scoși patru supraviețuitori. De sub ruinele imobilului de pe strada Ghica a fost salvată în această dimineață o fetiță de opt ani (…)”, relata știrea AGERPRES.
”Momente de dramatică încordare trăiesc și membrii echipelor de salvare de la blocul cofetăriei Scala”, relata, de asemenea, AGERPRES, la 7 martie 1977. Aici, salvatorii au reușit să descopere un supraviețuitor și să intre în legătură cu acesta ”printr-un orificiu realizat dinspre curtea interioară a blocului învecinat”, menționa știrea.
Ruinele blocului ”Scala”, în primele ore după cutremurul din 4 martie 1977 (ora 4.00) (5 mart. 1977)
Ruinele blocului ”Scala”, în primele ore după cutremurul din 4 martie 1977 (ora 4.00) (5 mart. 1977)
O altă știre AGERPRES, precum și ziarul ”Scânteia” din 8 martie relatează despre salvarea, luni, 7 martie, la ora 14,25, a unei lucrătoare de la cofetăria Scala, Floarea Iordache, în vârstă de 35 de ani. Scoasă de sub ruinele fostului bloc cu 11 niveluri, la parterul căruia s-a aflat cofetăria ”Scala”, aceasta ”revede lumina zilei după 65 de ore de întuneric, de înfrigurată așteptare…”.
La blocul cofetăriei ”Scala”, ”de duminică (6 martie n. red.) până acum au fost scoși de sub dărâmături șapte oameni în viață. Cei care acționează la înlăturarea dărâmăturilor înaintează cu greu prin mormanul de moloz (…)”, relata și ziarul ”România liberă”, într-un reportaj publicat la 9 martie 1977.
Blocul Continental-Colonadelor, după cutremurul din 4 martie 1977. (8 mart. 1977)
Blocul Continental-Colonadelor, după cutremurul din 4 martie 1977. (13 mart. 1977)
”La ruinele blocului ”Continental”, imediat după cordonul de siguranță ne ies în cale câțiva câini ai Crucii Roșii elvețiene. Ei au misiunea de a depista supraviețuitorii de sub ruine (…) Sub piramida de moloz, acolo unde a fost barul ”Continental”, în unele goluri există încă nădejde de viață”, se arăta într-un reportaj publicat de ziarul ”România liberă” din 9 martie 1977.
”Ora 13.30. În jurul fostului bloc ”Continental” timpul parcă se oprise (…) Supraviețuitorul este un bărbat, salvat de sub ruine după 112 ore”, relata ”Scânteia” din 10 martie 1977.
Într-o știre din 15 martie, AGERPRES relatează despre salvarea lui Sorin Crainic, un tânăr în vârstă de 19 ani, care a stat 253 de ore sub ruinele blocului ”Continental”.
Imagine din primele ore după cutremurul din 4 martie 1977 (ora 4.00), pe Calea Victoriei — blocurile Nestor și cel din colț cu Str. Pictor Grigorescu. (5 mart. 1977)
Imagine din primele ore după cutremurul din 4 martie 1977 (ora 4.00), pe Calea Victoriei — blocurile Nestor și cel din colț cu Str. Pictor Grigorescu. (5 mart. 1977)
Imagine din primele ore după cutremurul din 4 martie 1977 (ora 4.00), pe Calea Victoriei — blocurile Nestor și cel din colț cu Str. Pictor Grigorescu. (5 mart. 1977)
Duminică, 6 martie, la ora 14,00, de sub dărâmăturile de la ”Nestor” s-au auzit voci chemând în ajutor. Imediat, o echipă începe operațiunea de scoatere a supraviețuitorilor, care a durat mai bine de trei ore. ”Și-au riscat propria viață pentru a reda vieții patru oameni, două familii prinse sub mormanul de moloz (…)”, scrie ziarul ”Scânteia” din 8 martie 1977. Același ziar arăta că, la ”Nestor”, ”în tot cursul nopții de duminică (6 martie n. red.) și apoi luni toată ziua s-a excavat neîncetat sub imensul morman de moloz, planșee și grinzi de beton frânte, s-au croit neîncetat drumuri spre scările de evacuare, în golurile lifturilor, s-au depus eforturi supraomenești de verificare a cabinelor”.
Într-un reportaj publicat în numărul din 9 martie, ziarul ”România liberă” arăta că, la blocul Nestor, ”în ultimele 48 de ore au fost salvate patru vieți”. ”Acum cascadorii și geniștii trec prin două camere de lift, spre ultimele încăperi rămase în picioare. Nici o șansă nu este de neglijat (…)”.
”(…) Acolo unde mai există șanse de a se găsi supraviețuitori, se lucrează cu mâna, evitându-se folosirea utilajelor grele. Om lângă om, umăr la umăr, lucrează aici neîntrerupt, ziua și noaptea. Se ia cărămidă cu cărămidă, fiecare bucată de moloz, pentru a evita surparea ruinelor (…)”. ”Pentru salvarea vieților omenești s-au făcut breșe în planșee, s-a pătruns prin zidurile clădirilor învecinate. Membrii echipelor de salvare s-au strecurat pe sub ruine în casele scărilor obturate de moloz, în casele lifturilor, prin toate orificiile care au putut fi degajate.” (din știrile AGERPRES din 7 martie 1977)
Imobil prăbușit la cutremurul din 4 martie 1977 pe strada Alexandru Sahia. (9 mart. 1977)
”În câteva puncte — imobilul de pe strada Sahia, cel de pe Brezoianu — s-a făcut trista constatare că eforturile, oricât de mari, ale echipelor de intervenții nu au dat roade. În aceste puncte, mormane de ruine fumegânde dau imaginea cutremurătoare a proporțiilor calamității. Blocurile situate aici s-au prăbușit peste centrale termice, care au luat foc (…)”, relata o știre AGERPRES din 7 martie 1977.
”(….) Alexandru Sahia 58… Printr-un aprig efort au fost salvați 13 oameni prinși sub dărâmături”. La fața locului, a sosit în ajutor și o echipă de specialiști ai Crucii Roșii elvețiene cu câini dresați pentru a depista locul unde s-ar putea afla supraviețuitori, scrie ziarul ”Scânteia” din 8 martie 1977. Într-o știre cu titlul ”Încă o viață salvată”, AGERPRES relatează că ”sâmbătă, 12 martie, ora 17,05, în str. Al. Sahia nr. 58, la blocul de 10 etaje prăbușit în seara zilei de 4 martie a fost scoasă de sub dărâmături Elena Enache, în vârstă de 58 de ani”. Aceasta a rezistat sub dărâmături mai bine de 187 de ore….
Acțiuni de degajare la blocul din strada Ion Ghica, prăbușit la cutremurul din 4 martie 1977. (5 mart. 1977)
Luni, 7 martie, la fostul bloc de 8 etaje situat la întretăierea străzilor Ion Ghica și Colonadelor, acum prăbușit, se lucra intens la salvarea celor prinși sub dărâmături și la degajarea ruinelor. În jurul ruinelor, numeroase utilaje grele și basculante. Aici a fost salvată de sub ruine fetița Gabriela Corduneanu, în vârstă de 6 ani, scria ziarul ”Scânteia” din 8 martie 1977. Iar o știre AGERPRES din aceeași zi relata că ”de sub ruinele blocului de pe strada Ghica au fost salvați până acum nouă supraviețuitori, dar au fost scoși și 69 de oameni care și-au pierdut viața”.
Blocul de pe strada Tudor Arghezi, prăbușit la cutremurul din 4 martie 1977. (7 mart. 1977)
” (…) Din când în când, la un semn, gesturile a mii de oameni se opresc dintr-o dată. Se așterne liniștea peste zumzetul șantierului. Toată lumea ascultă înfrigurată, așteptând un semn, cât de slab (…). Se întâmplă ca eforturile a mii de brațe să salveze viața unui singur om. Așa s-a întâmplat la ruinele blocului de pe strada Tudor Arghezi. (….)”, se arată într-o știre AGERPRES din 7 martie 1977, care relatează despre salvarea de sub ruine a unui tânăr student. Din ruinele aceluiași bloc, a fost salvată în noaptea de 10/11 martie, după 130 de ore de la producerea seismului, Livia Negoescu, aceasta fiind transportată la Spitalul Militar, după cum relatează AGERPRES la 11 martie.
Blocul de la intersecția Bulevardului Ștefan cel Mare cu strada Lizeanu, prăbușit la cutremurul din 4 martie 1977. (6 mart. 1977)
Blocul de la intersecția Bulevardului Ștefan cel Mare cu strada Lizeanu, prăbușit la cutremurul din 4 martie 1977. (6 mart. 1977)
Blocul de la intersecția Bulevardului Ștefan cel Mare cu strada Lizeanu, prăbușit la cutremurul din 4 martie 1977. (6 mart. 1977)
”De-a lungul bulevardului Ștefan cel Mare apa izvorăște neverosimil din muchia trotuarului. Frământarea pământului a forfecat țevile. Din loc în loc, cordoane de ordine”, se arată într-un reportaj publicat de ziarul ”România liberă din 7 martie 1977. La blocul din strada Lizeanu ”o macara a prins în cârlig un planșeu de beton, dar legăturile metalice ale planșeului nu cedează. Un tânăr urcă cu o foarfecă mare. E prins în centura de siguranță. A reușit. Macaraua coboară încet planșeul (…)”. Dintr-o știre AGERPRES din 7 martie aflăm că ”la blocurile unde căutarea supraviețuitorilor s-a încheiat — ca cel de pe Lizeanu sau imobilul restaurantului Dunărea” continua operațiunea de înlăturare a ruinelor.
Imagini din noaptea de 4 martie 1977, de la ruinele clădirilor prăbușite din Piața Rosetti. (4 mart. 1977)
Imagini din noaptea de 4 martie 1977, de la ruinele clădirilor prăbușite din Piața Rosetti. (4 mart. 1977)
Imagini din noaptea de 4 martie 1977, de la ruinele clădirilor prăbușite din Piața Rosetti. (4 mart. 1977)
Imagini din noaptea de 4 martie 1977, de la ruinele clădirilor prăbușite din Piața Rosetti. (4 mart. 1977)
În perimetrul Pieței Rosetti s-au prăbușit trei mari clădiri mai vechi, având între 8 și 10 etaje. Aici, până la ora prânzului fuseseră scoși de sub dărâmături mai mulți supraviețuitori, scria ziarul ”Scânteia” din 6 martie 1977.
La fostul bloc de opt etaje din Piața Rosetti, ritmul degajării se accentuează, scrie ”România liberă” din 9 martie 1977. ”Opt etaje și doar opt supraviețuitori până în acest moment în care se schimbă din mers echipele de intervenții. Femei cu brasarde ale Crucii Roșii au adus mâncare. Ceai, pâine și supă caldă”, se arată într-un reportaj din ziarul amintit.
Blocul ”Lido”, prăbușit la cutremurul din 4 martie 1977. (5 mart. 1977)
Blocul ”Lido”, prăbușit la cutremurul din 4 martie 1977. (5 mart. 1977)
Blocul ”Wilson”, avariat la cutremurul din 4 martie 1977. (4 mart. 1977)
În București, au suferit grave avarii și numeroase întreprinderi industriale, centrale electrice de termoficare, iar nouă unități spitalicești (între care Spitalul Fundeni și Spitalul de Urgență, care au suferit avarii importante și care a trebuit să fie evacuate) au fost scoase din funcțiune. În Capitală, s-au prăbușit 32 de blocuri de locuințe. Alte peste 130 de blocuri au fost grav avariate, scria ziarul ”Scânteia” din 6 martie 1977. Datele centralizate la Ministerul Sănătății în seara zilei de 5 martie arătau că la București au fost internate și tratate 1.773 persoane. În Capitală, au fost înregistrați, până în seara zilei de 5 martie, 508 morți și peste 2.600 de răniți, mai nota ziarul amintit.
Trimisul special al agenției France Presse nota, în acele zile: ”Măsurile de ajutorare, după aprecierea martorilor oculari, au fost organizate repede în București. La mai puțin de o oră de la cutremur, declară unul din martori, puteau fi văzute primele acțiuni de ajutorare a celor blocați sub ruine”. La rândul său, corespondentul agenției italiene ANSA transmitea: ”Este suficientă o singură vizită pe străzile Bucureștiului pentru a-ți da seama de violența cutremurului care a afectat România (…) Este vorba de o catastrofă ale cărei proporții sunt încă incalculabile. Și totuși Bucureștiul prezintă un aspect calm, nu se înregistrează nici cel mai mic semn de panică” (”România liberă” din 7 martie 1977).
AGERPRES
