Ieri m-am văzut pe o scenă. Eram chiar eu, Cenușăreasa.. măturam și visam că într-o bună zi voi lepăda hainele terne și viața obișnuită pentru un destin strălucitor. Totul era feeric, până și momentele triste erau învăluite de magie, iar asta pentru că totul se petrecea într-un superb spectacol de balet, pe scena Operei Comice pentru Copii.
Oare există vreo domnișoară care să nu se fi pus vreodată în pielea Cenușăresei? Eu una n-am scăpat, asta e cert. Iar faptul că am avut ocazia să urmăresc impresionanta coregrafie a Corinei Dumitrescu m-a făcut să retrăiesc deplin satisfacția de a fi martoră la transformarea copilei bune și umile, uitată într-o bucătărie prăfuită, într-o minunată domnișoară demnă de dragostea unui prinț.
Spectacolul e nou și promite mult, așa că sala e arhiplină. Bunici, mămici, tătici și copii încă își mai caută locurile, participând la zumzăitul de dinainte de începerea spectacolului. Se aud gongurile, se aplaudă frenetic, apoi se face întuneric și așteptăm cu nerăbdare. Cenușăreasa apare, iar toată suflarea de mici prințese din sală și cu mine admirăm cu invidie grația cu care frumoasa balerină începe să deretice prin casa mamei vitrege, abia atingând podeaua cu vârfurile picioarelor. E clar, e ceva cu fata asta! Eu n-am reușit niciodată să fiu atât de grațioasă cu o mătură în mână.
Apar șoriceii, pardon, șobolănoii, căci au o statură impresionantă. Îi simpatizăm rapid, căci se pare că sunt singurii prieteni ai bietei fete asuprite de mama vitregă și surorile capricioase. La rândul ei, mama vitregă este o cogeamite cucoană, șleampătă și îmbrăcată ca o sorcovă, cam cu un cap mai înaltă decât prințul. Aflu și explicația răsfoind programul de spectacol: sub volanele și peruca doamnei se ascunde un balerin bine clădit (Mihai Pricope), care interpretează cu brio un rol nu tocmai ușor. Fiicele mamei vitrege sunt niște împiedicate, cărora Profesorul de dans, un virtuoz balerin, încearcă în zadar să le cizeleze mișcările și atitudinea.
Nu are rost să vă povestesc eu cel mai cunoscut basm din lume. Însă e important să vă spun că această punere în scenă chiar merită văzută! Spectacolul e fluid, iar momentele de forță ale dansului alternează cu momentele comice, într-un dozaj perfect. Personajele sunt bine conturate și transmit cu fidelitate trăsăturile de caracter zugrăvite în poveste. Cele două surori vitrege, interpretate de Sabina Chirilă și Oana Vâlceanu, par surori și în realitate, căci fac un tandem bine sincronizat. Sub stângăcia pașilor de dans mimată de cele două balerine se ghicesc multe ore de repetiții și rigurozitate. Andreea Vălean, alias Cenușăreasa, se ridică la înălțimea personajului interpretat și face un rol foarte convingător. De remarcat și Zâna, personaj interpretat de balerina Andreea Soare, care aduce pe scenă un fior de magie și frumusețe nepământeană.
Tabloul e întregit de costumele superbe, în culori puternice, care păstrează atmosfera de basm pe tot parcursul celor 60 de minute. Spectacolul curge natural, într-un ritm susținut, de unde și impresia că totul se termină foarte repede. Nimic nu vă împiedică să vă oferiți această bucurie de muzică și dans, așa că vă invit să vă faceți rezervare din timp. Spectacolul se joacă numai cu casa închisă și acum ați aflat și de ce.
Livia Cimpoeru
Foto: Alexandra Jitariuc
