Universitatea Națională de Apărare „Carol I” e tributară arhitecturii raționale totalitare de factură italiană. A fost inaugurată în 1939, realizată după planurile arhitectului Duiliu Marcu, sub denumirea de Școala Superioară de Război. În 1944, aici se instalează Misiunea Militară Germană pentru Armata de Uscat. În august 1944 se dau lupte aprige pentru eliberarea edificiului.
În 1948, Școala Superioară de Război e desființată și în locul ei e creată Academia Militară. În 1957 esplanada din fața clădirii e reconfigurată și apare acolo Monumentul Eroilor Patriei, flancat de o parte și de cealaltă de două altoreliefuri mari, care redau principalele momente din lupta soldaților români în cel de-al Doilea Război Mondial. În 2003, instituția e redenumită Universitatea Națională de Apărare „Carol I”.
Rămâne unul dintre cele mai impunătoare palate din București și e un excelent capăt de perspectivă al Bulevardului Eroilor.
