de Ando și HM
Ne-ntrebăm cum iau naștere fundăturile astea. Uneori sînt doar proprietăți desfăcute-n parcele, cu drumuri de servitute – cine știe ce cărărui lărgite – care, în ani, intră-n nomenclatoarele stradale. Alteori sînt străzi care n-au mai apucat să fie deschise-n totalitate. Și, în fine, străduțe închise de construirea, mai ales în anii avîntului socialist, de blocuri, școli și alte obiective publice. Să vedem… din toate cîte puține.
Cui nu-i place intrarea Armașului, din strada G-ral Eremia Grigorescu?
O adevărată desfătare arhitectonică, nu? Dintr-o dare de seamă din 1937 a Primăriei Sectorului 1 Galben, prilejuită de „trei ani de activitate gospodărească”, spicuim imaginea următoare, din capitolul dedicat deschiderilor de străzi:
O adevărată curiozitate este „strada” Bâlciului – care este (sau ar trebui să fie), conform hărţii, o stradă de legatură între străzile Mătăsari şi Agricultori. Pe teren însă avem de-a face cu o, hai să-i zicem, ciudăţenie urbană. Aşadar, strada cu pricina porneşte din Mătăsari cu o deschidere, cât de cât, normală. Face un cot la dreapta, îngustându-se un pic.
După următoare cotitură, apare însă o veritabilă strungă, aşa zisa stradă devenind pe câţiva zeci de metri, pur şi simplu un culoar de trecere pietonal.
După strangularea respectivă, pe porţiunea până în Agricultori, strada revine la lăţimea a ceea ce ştim noi că este o stradă. Chiar şi edilii au fost mai grijulii şi au montat, la acest capăt, semnul de drum înfundat, semn care ar trebui pus şi la capătul dinspre Mătăsari.
Cum s-a ajuns la această situaţie? Chiar a fost, de la început, o stradă sau erau două fundături, unite ulterior? Sau poate o retrocedare ulterioară a „împins” zidul unei proprietăţi reconstituite, mâncând din lăţimea străzii… Greu de explicat, neavând documente sau nefiind, măcar, de-ai locului.
Cine să-nțeleagă și fundătura Nanu Muscel din Cotroceni? De ce n-a apucat niciodată să străpungă cum se cuvine strada Doctor Clunet? Nu se știe – vreo ambiție istorică de proprietar căpos și cu relații?
Încheiem și cu o fundătură apărută după construirea garajului de autobuze Floreasca.
Strada Gaetano Donizetti se-nfundă, orb, în gardul garajului – doar oamenii se pot strecura, ca pisicile, printr-un cotlon puchinos.
