de Ando și HM
Ne plac lucrurile vechi: acelea care ne fac să ne-amintim de istorii, industrie, civilizație uitată. Așa am dat – pe frontispicii – de fabrica Ludovic, de fostul depozit de hârtie, casa Suplea Cavaleru ori de magazinul Star & Cohn: cîteva exemple!
Zac, pe clădirile noastre, urme nenumărate ale Trecutului. Cine nu știe Ateneul și Cinema „Vergu”? Ori clădirea de vizavi de Cișmigiu a Justiției?
… dar ce bucurie, cînd mai dai peste vreun nume de școală vechi, păstrat cu grijă și respect pentru aducere-aminte:
Pînă și clădirile școlilor în sine – chiar și-acolo unde n-au fost restaurate frumos – îți dau… lecții despre arhitectură, despre stil, despre funcționalitate; pricepi ce efort o fi fost pentru Țară construirea unui sistem de învățămînt care s-ajungă-n fiecare mahala săracă și să lumineze nu doar copii – ci și oameni mari.
Astfel de vestigii mai apar cu nemiluita – ghici unde! – acolo unde Statul șade, căpcăun, și-și grijește banii.
După primul Război Ministerul Finanțelor a construit zeci de clădiri administrative generoase, impozante, în care să-și desfășoare activitatea: percepții, circumscripții, administrații – le știm prea bine. Și le știm așa bine, pentru că de-atunci pînă azi toate astea șed în aceleași clădiri…
… toate sediile menționate în lista aceasta din anii ’30 au aceeași – fix aceeași – destinație și azi (aproape toate – de pildă, percepția construită pe Bateriilor a dispărut odată cu demolarea Uranusului.) Pe cîteva din frontispiciile lor mai găsim însemnele originale. Bine; unele au fost acoperite recent la loc din prostie – ca la Cuțitul de Argint, unde am reușit să prind, înainte, istoria:
Dar le regăsim și pe Londra, și pe Roma, și pe Ferdinand, și-n 13 Septembrie (unde sediu-i în reparații de mulți ani)
… acolo unde scria „Ministerul Finanțelor”, dedesubt sigur mai era și altceva (circumscripția.…?) – dar nu s-a păstrat. Se vede și cum s-a șters cuvîntul „Galben” din „Administrația Financiară Sectorul 1 Galben”.
Dacă te preocupi mai mult de sediile astea, o să vezi că-s două modele mari și late (doar cele de pe Rosetti și Moșilor au o arhitectură diferită; cine știe de ce!) Unele-s pe colț. Le găsim nu doar în 13 Septembrie, dar și pe Popa Tatu și pe Giulești. Și aflăm și cîte ceva despre istoria lor.
Cel’lalt model de clădiri financiare:
Le vedem și azi pe Londra, Roma, Ferdinand, Cuțitul de Argint ori Cireșului; observați două mici variante, cu diferențe la geamurile parterului și la ușa monumentală. Unele-s rotunjite, altele-s pătrățoase. C-o fi dată, diferența asta, de destinația clădirii – nu știu; nu m-am lămurit de sistemul fiscal de-atunci: circă, percepție, administrație… Primele două din pozele de mai sus sînt clădiri învecinate, dar una e dărăpănată – Administrație financiară și atunci, și azi – și alta îngrijită – Trezorerie azi și Percepție atunci…
Știim că-s operele lui Statie Ciortan, arhitectul priceput la clădiri publice. Nu doar Bucureștiul a beneficiat de opera lui. Citim mai multe despre felu-n care a reușit să valorifice colțurile străzilor și, cu ocazia asta, ne-amintim de-alt vestigiu săpat în piatră: Farmacia Hotăranu.
