Nu mai e mult și va trece jumatea de an de cînd duamna primar și-a intrat în pîine.
… a făcut, dom’le, ceva?
Dacă-i urmărim activitatea, sîntem impresionați: a reușit, din iunie pînă-ncoace, să nu vină la serviciu îmbrăcată de două ori cu-aceleași haine.
… dar al’ceva?
Lumea zice – simte! – că nu. Aceeași lume, însă, a-nceput s-o vadă mai simpatică.
Nu-i meritul ei – e ajutorul primit prostește de la opoziția din Consiliu, vădit ageamie și rău-intenționată.
O fată muncitoare, de se luptă zi după zi cu greutățile: cum să nu fie bucureștenii de partea ei?
Lăsînd asta la o parte, nu putem încă zice că duamna primar a făcut ceva – n-are nici o viziune, n-are nici o idee pentru viitor; nu e nici măcar un bun administrator local, un bun executant. Doar și-a arătat cam care-i e puterea. E pentru prima dată-n istorie cînd Bucureștiul intră-n Iarnă cu zeci de bulevarde fără gropi: asfaltarea din noiembrie e un tur de forță măreț, fără îndoială.
Dar cît va mai dura pînă cînd Bucureștiul va ajunge la un nivel rezonabil? – fiindcă după Oprescu și mai ales după interminatul înspăimîntător ce i-a urmat, Capitala s-a dus rău de tot naibii.
