… l-am lăsat de mult în pace: nu ne-a lăsat nici o urmă-n trecerea lui. Nici una. Parcă nici n-a fost, nu-i așa?
„zece ani s-a zbătut pentru salvarea orașului nostru” … pufff!
Noi, bucureștenii, am scăpat de el – asta-i cu adevărat un cadou de Crăciun – pa!
Și totuși, nu-i un cadou vesel. Reprezintă falimentul unei idei – cea de onestitate. Dovada faptului că nu-i de-ajuns să fii onest (Dumnezeule, ce-a mai fost plimbat cuvîntul ăsta-n ultimul timp, devenind o vorbă goală!)
Mai trebuie și pricepere. Și mai trebuie și omenie. Toate, în același timp – tot timpul! Oameni ca Nicușor Dan trebuie să arate asta.
Nu-s chiar vorbe goale; nu în zilele astea cînd ne gîndim de unde-am plecat, cu 27 de ani în urmă.
