ce stradă vie!

… uneori nu știi unde duce un articol – subiectul fuge de tine, te plimbă prin locuri și timpuri – e frumos.

În ziua Crăciunului, porniți la plimbarea obișnuită prin orașul gol – numai al nostru și-al cîtorva turiști hăbăuci – dădurăm pe Luterană, unde ne sări-n ochi, pentru a cîta mia oară, mizeria de la fostele galerii, club, garaj: știți voi prea bine…

 

Despre istoria garajului, încercat-am a desluși cîte ceva la vremea potrivită. Clădirea – laolaltă cu celelalte care-o învecinează – ar merita cuprinsă și-n serialul nostru despre case căzute; cu siguranță va veni și vremea cînd toate vor fi date jos, pentru a clădi ceva demn de-a însoți blocul urît de toată lumea din coasta Catedralei. Mașina ce-nfruntă veacul pe frontispiciu ar merita trecută-n lista vestigiilor pe care le vedem tot mai greu – nu pentru că n-am avea tehnologia să ne apropiem detaliile orașului, ci pentru că ochiul ni-i tot mai obosit…

Și-atunci, încotro să duci povestea? Ei, uite că am dus-o pe 11 Iunie – strada mea preferată; întotdeauna mi-a fost greu să explic de ce-mi place bucata asta mică dintre parc și Mitropolie. Poate pentru că le-a avut, concentrate, pe toate: industrie, cinematograf, dughene, case socotite, necazuri, mizerie, tramvai…

Pe Luterană a ființat clubul „Salsa”; e mult însă de-atunci: mult de cînd s-a închis! Clubul ăsta însă era „Salsa 2” – pentru că fusese altul, înainte. Unde? Pe 11 Iunie, undeva cam peste drum de Gramont – unde azi te bagi într-un complex rezidențial…

Interesant loc, retras, mare: trebuie să fi fost ceva acareturi de-ale casei de cultură „Nicolae Bălcescu”, ce se găsește mai încolo pe stradă. Poate chiar vreo discotecă și înainte de Revoluție – căci erau și atunci. Imediat după, aici a funcționat clubul „You & me”, devenit curînd „Salsa You & me” – celebru în a doua jumătate a anilor 90.

Cine bate azi locurile astea, ducîndu-se în cluburile cunoscute (Fabrica, B52) s-ar mira să afle că distracția nu s-a oprit niciodată pe 11 Iunie, nu?

Oare s-ar mira și mai mult dacă ar ști că strada asta era la fel de vie și-ntre Războaie? Că găseai aici „Leul și cîrnatul”? Că actuala casă de cultură de azi era ditai restaurantul? Și că unde se-nvîrteau, acum două decenii, fete pe ritmuri sud-americane, era grădina – parcul! – „Parisiana” a lui Vasiliu?

… cu-atît mai mult îndrăgesc strada asta – și azi – așa surprinzătoare.