Arhitectura de factură stalinistă din București, din anii ’50, e insuficient explorată. Exemplu: cele 2 blocuri de pe b-dul Iancu de Hunedoara, de la intersecția cu str. Braziliei, aproape de Perla. În poză, blocul mai îndepărtat de intersecția Perla.
B-dul Iancu de Hunedoara (pe denumirea inițială, Șoseaua Bonaparte) a fost răvășit de rebeliunea legionară din ianuarie 1941, apoi de bombardamentele din 1944. Frontul de la stradă, alcătuit în mare parte din case de la 1900 sau din interbelic, a fost grav afectat. Vorbim mai ales de porțiunea dinspre Piața Victoriei.
În anii ’50, segmentul b-dului Iancu de Hunedoara (pe vremea aia, b-dul Ilie Pintilie) dinspre Perla (intersecția cu Calea Dorobanților) a fost ales pentru un experiment: inserția a două clădiri de factură stalinistă. Regimul comunist nu era încă suficient de stabil să înceapă reconstrucția și extinderea orașului la scară largă, așa că prefera intervențiile punctuale. Stilul promovat în epocă de autorități utiliza elementele neoclasicizante și romantice, deci nega progresul adus de modernismul interbelic, inspirat din Vest.
În anii ’60, frontul b-dului Iancu de Hunedoara a fost completat cu blocuri socialist-moderniste, mai ales pe segmentul afectat de război, dinspre Piața Victoriei.
