[ALARMĂ] București, a doua jumătate a anilor ’30 și bulevardul Take Ionescu (redenumit bd. G-ral Gheorghe Magheru de comuniști) cu aspectul său modern. În doar un deceniu, această arteră principală a Capitalei își schimbase complet înfățișarea. Apăruseră clădiri art deco si moderniste cu aer vestic atât de diferit de așa-zisul Mic Paris al începutului de secol 20. Frumos, nu?
Cum arată această arteră în prezent? JALNIC. Clădirile, șubrezite de cutremurul din 1977 sau înlocuite ulterior au fațadele degradate și invadate de aparate de aer condiționat și sunt acoperite de cearșafuri imense cu reclame. Arhitectură interzisă.
Trotuarele arată jalnic: sparte, reparate stângaci, cârpite în silă, ocupate nesimțit de gherete și alte structuri, semne, stâlpi de tot felul, etc. Suprafețele reabilitate sunt încărcate excesiv de mobilier urban și alte materiale (băncuțe, stâlpi, bile, pavele, piatră cubică, borduri, etc.)
Aspectul per total al acestui bulevard principal este de bazar oriental mizer care se vrea bulevard demn de Europa vestică. Repectul pentru ce a reprezentat el este nul, „înghesuială” și „aglomerație” fiind cuvintele de ordine nu numai în trafic, ci și pe trotuare.
Ziceam așa mai demult: „Nenorocirea sistematizării din anii ’30 (foarte eficientă) a bulevardelor Bălcescu și Magheru: bretelele laterale au fost intrerupte de “podețe” din piatră cubică, borduri si pavele care fac legătura cu intrările în clădiri, diminuarea locurilor de parcare, montarea de stâlpi care să limiteze parcarea pe trotuar, însă stâlpi groși și inestetici, parcă meniți să oprească tancuri. Colac peste pupăză, montarea unor corpuri de iluminat extrem de dubioase, inutile și multe la număr pe tot bulevardul.”
