O poveste foarte simplă este, posibil, cel mai bun spectacol de teatru pentru adolescenții din București. De ce spun acest lucru? Departe de a fi o poveste atât de simplă, tinerii pot cu ușurință trece peste anumite prejudecăți și pot ridica fruntea din telefonul mobil atunci când văd ceva”epic”.
Acesta este cuvântul pe care ei îl folosesc atunci când resimt nevoia de ideal, frumos în viața lor sau pur și simplu când observă în societate ceva măreț. Teatrul este o bună alegere, prin urmare ”teatrul e epic”. Spectacolul „O poveste foarte simplă” poate fi ”an epic story for us the young”. El este o producție a Teatrului Nottara și merită să fie descoperit pe viu. Cuvintele se ciocnesc de muzică, muzica se ciocnește de diverse feeling-uri, prin urmare merită să-l explorăm pe viu.
Cocoșul: Viața la țară, niște proaste!
Dincolo de puternicul mesaj social pe care îl poartă, spectacolul are o muzicalitate aparte, care îți intră sub epidermă, care îți stăpânește inima.
Ca spectator treci printr-o sumedenie de stări. Pendulezi ușor între crâmpeie din memorie care îți amintesc fie de copilărie, fie de responsabilitățile vieții de adult și viața care uneori te pune în fața unor situații critice și profund neplăcute! Animalele se dovedesc mai înțelepte decât oamenii, chiar dacă sunt înzestrate cu inocență și naivitate în procesul de înțelegere a realității oamenilor, a lumii lor ciudate în care trăiesc.
În fața ta ai niște animăluțe, supuse totuși unui proces de antropomorfizare. Ele surpind prin vibrație, printr-o naivitate copleșitoare și autenticitatea actului artistic. Replica cocoșului la zbuciumul celorlalte vietăți din ogradă este de vis: ”Viața la țară, niște proaste!”
Treci foarte ușor de la lacrimi la zâmbete și apoi la râs. Tensiunea fluctuează în timp ce spectatorul adâncește această poveste. În interiorul său se dezvoltă spectacolul, iar piesa prinde viață. Va pleca de acolo cu gândul la câteva replici. Va merge pe stradă și se va gândi la ce spunea purcica, sau cățelul sau vițica! Va fi acuzat că e nebun sau cel puțin ciudat!
„Oamenii sunt ciudați și fac lucuri și mai ciudate. Ei au nevoie de o groază de lucruri pe care nu le folosesc niciodată. Le strâng degeaba. Ca hainele pe care le cumpără!”, este una dintre replici. Nu am pretenții că acest articol să fie numit o cronică de teatru, însă spectacolul te face să crezi. Îi crezi pe actori și în acest lucru, zic eu, constă chintesența unei cronici de teatru.
Acesta este miezul spectacolului pe care vă invit să-l cunoașteți și singuri!
Toate detaliile despre spectacol, regie, bilete, actori le aveți aici.
