povestea e de-a dreptul adorabilă.
… strîns de pe drumuri, iată-l pe Nicușor Dan participînd și el, acum vreo săptămînă-și-ceva, la o ședință de consiliu general…
Era nevoie, la un moment dat, să voteze; dar nu era în sală. Să nu i-o luăm în nume de rău; peste vară a călătorit mult, din oraș în oraș: o fi băut apă din fiecare gară și s-a stricat la burtă. Sau poate ieșise să se-ntereseze dacă scutirile de impozit de care vor beneficia cercetătorii s-or aplica și ‘mnealui – cine poate ști?
Ideea-i că nu se afla-n sală și nu putea vota; așa că un coleg de partid a votat în locul său.
Un fapt banal; politic.
Dar parcă acești oameni ziceau c-o să facă altfel de politică: în orișice caz, una mai bună, mai cinstită.
Și ne dau lecții… o, Doamne, cît ne mai dau lecții… ne vorbesc despre ceilalți, care s-au mînjit, care au furat, care au plagiat.
Da! – ăștia ne dau lecții!
Am zis la-nceput că povestea e adorabilă? Am greșit – e deplorabilă.
