Despre Piaţa Palatului Regal

Piaţa Palatului Regal din Bucureşti, aproape nu a fost de fapt discutată până acum. Unele păreri au început să fie publicate. Sunt şi multe încă nepublicate. Proiecte de asemenea au existat, şi sigur se vor mai face pentru „stabilizarea” acestei pieţe. Reproducem, din „Gazeta Municipală”, aprilie 1942, articolul d-lui Prof. I. Traianescu:

La expoziţia „Tinerimii Artistice” din sala Dalles se află expusă macheta Palatului Regal, prezentată de dl. prof. arh. N. Nenciulescu. Felul cum a rezolvat d-sa această dificilă problemă de urbanistică a Capitalei, merită să fie relevat şi discutat sub raportul criticii obiective.

Această chestiune a fost şi este încă obiectul preocupărilor Primăriei Capitalei. Serviciul de sistematizare al Municipiului a studiat şi expus mai multe variante, din care aceea prin care se proiecta o mare piaţă pe întregul front al faţadei Palatului Regal, cuprinzând şi cele două aripi prelungite pe traseul sinuos al Căii Victoriei, se pare că a şi început să fie realizată.

În vederea înfăptuirii acestei soluţii, s-a efectuat dărâmarea clădirilor ce încadrau vechea piaţă a Palatului Regal, şi a rămas încă la locul său palatul Fundaţiei Universitare „Carol I”, până la construirea unui nou local.

Vechea piaţă a Palatului Regal era opera urbanistică a arhitectului francez Paul Gottereau, autorul clădirii Fundaţiei „Carol I”. A dat faţadei o curbură concavă pentru ca să mărească importanţa acestei pieţe, la concepţia căreia a respectat principiul clasic, după care s-au realizat toate pieţele monumentale din epoca Renaşterii şi epoca modernă: ca piaţa să fie complet încadrată de clădiri în proporţie cu dimensiunile ei şi dacă se poate să aibă acelaşi caracter arhitectural.

Cele patru mari clădiri care încadrau vechea piaţă satisfăceau acest principiu, iar Palatul Regal apărea în proporţii favorabile, ba chiar monumentale, cu toată diferenţa de nivel faţă de Calea Victoriei, fiind mai jos, în defavoarea proporţiei de înălţime.


Examinând macheta d-lui arh. Nenciulescu se poate constata că d-sa a respectat acest principiu prin crearea a trei pieţe pe marele spaţiu rezultat din dărâmarea clădirilor din faţa Palatului Regal în vederea marii pieţe proiectate de primăria Municipiului. O piaţă unică ar fi prea vastă, ca să cuprindă întregul front al Palatului Regal şi n-ar avea o încadrare proporţională cu întinderea ei.

Într-adevăr, clădirile existente care ar încadra această piaţă adică: Athenee Palace, Atheneul Român, Ministerul de Interne în construcţie şi noul palat al Fundaţiei Universitare „Carol I” ce se va aşeza în axa Palatului Regal, ca şi colţul rămas liber în prelungirea imobilului Generala, sunt clădiri cu forme şi proporţii disparate şi prea joase pentru o piaţă de mari dimensiuni, în vastitatea căreia Palatul Regal ar pierde mult din monumentalitate.

Acest inconvenient urbanistic s-ar înlătura prin crearea celor trei pieţe dintre care cea de la mijloc ar pune în valoare Palatul Regal, iar celelalte două mai mici, Atheneul Român şi Ministerul de Interne, prin crearea unor corpuri de clădiri intermediare în proporţie cu ansamblul general.

Aceste trei pieţe sunt larg deschise spre Calea Victoriei, fiind încadrate prin corpul central al Palatului Regal şi prin cele două aripi prelungite pe traseul sinuos al Căii Victoriei. Piaţa centrală Regele Carol I va fi decorată cu statuia actuală, fie în aceeaşi poziţie deplasată spre mijlocul pieţei, fie aşezată în grădina palatului, cu faţa spre piaţă.

Cele două corpuri de clădiri intermediare, create pentru încadrarea celor două pieţe, mai prezintă şi avatajul edilitar de a da posibilitatea utilizării unui teren preţios din centrul oraşului, cum şi unul economic de a se folosi parterul acestor clădiri şi chiar al viitoarei fundaţii universitare ca magazine, ceea ce ar contribui la animarea celor trei pieţe.

[Cincinat Sfinţescu în revista Urbanismul, 1942]