… nenumărate-s anunțurile către locatari; căci bucureșteanul greu se poate-opri să comunice cu-ajutorul petecului de hîrtie. Ăsta nu știu cum de-a mai rămas…
… iată și-un vestigiu cu greutate: anume un ciot al vechii străzi Sfinții Apostoli – ciot cuprins între blestemata albie a actualului bulevard Unirii (știți voi, Victoria Socialismului) și gardul Mitropoliei. Ciotul se cheamă azi Constantin Silvestri; inscripția de după ’90 înc-a mai rămas. Mai era încă una (scria SFINȚII APOSTOLII), dar a fost acoperită recent cu vopsea.
… modest, și un exemplu al grafiei folosite de CEC, înainte de-a trece prin rebrandingul cuvenit, acum cîțiva ani…
… guri de hidrant? Da! Unde? La parterul blocurilor construite-n anii ’50-60. Multe blocuri dintr-astea aveau coloană de hidrant cu guri la fiecare etaj! Deloc un lucru rău!
Gărduțuri de protecție a pietonilor, tot mai rare azi. Puse mai ales la intersecții; ori în fața intrărilor în școli. Au fost mai multe modele. În prima imagine… cel mai reușit – de altfel, des întîlnit.
Un bec îmbrăcat într-o sticlă groasă, ba chiar și cu grilaj de protecție: să nu se fure? să nu se spargă? Dar și-o amintire de bec, pus deasupra unui anunț care-ți dă tremurici; și – rămînînd în lumea mică a electricii, un întrerupător de-odinioară: o frumusețe!
Ando căutase, cîndva, răzătoare – n-a prea mai găsit. Grătarele de șters piciorele, modeste, sînt și azi utile. Iată unul.
