După cum o știți prea bine, nici copiii nu-s importanți.
De-asta, cu juma’ de gură, stăpînirea executivă a lăsat de la ea și-a reașezat sprijinirea mamelor de-abia după ce a fost trasă de urechi de Președinte, avînd însă grijă să le umilească pe toate – cu diferite păreri c-ar fi o măsură populistă și electorală. Dar cu mizeriile venite dinspre Stat ne-am obișnuit.
Se fac aproape cinci ani de cînd documentez exploatarea minorilor și-am văzut multe; și mai ales, am văzut că Statul disprețuiește copii și n-are chef să se-ncarce cu problema socială.
De-asta, la două săptămîni după ce-am aflat că oamenii care lucrau la un leagăn de copii băteau fetele internate acolo, le furau banii și mîncarea și le internau forțat la psihiatrie, n-am văzut nici o reacție – un semn mărunt de interes și de-ngrijorare – din partea Statului.
În schimb, s-a găsit timp pentru poze-n păpuriș, în timp ce se strîngeau sticle goale-ntr-un sac.
N-am văzut pe nimeni ducîndu-se-n inspecție la centrele de plasament, pe la DGASPC-uri: pentru că e mai simplu să te ocupi de chestii și de lucruri, decît de oameni.
Chestiile și lucrurile pot fi strînse și-aruncate-n sac; dar un om se-aruncă-n sac doar cînd e găsit mort, pe stradă.
