„În Parcul Natural Văcărești nu vor exista alei betonate, hidrobiciclete, bărcuţe, chioşcuri – pagonă, panseluţe, restaurante, terase, tiribombe şi căluşei.” –> adev.ro/oa5hcy
Poate să ne explice cineva care e rostul prezervării acestei gropi nelucrate timp de 26 de ani, dacă nu avem acces la ea? Așa, pentru naturaliști amatori și profesioniști, rezervație naturală protejată în toată regula este la jumătate de oră de București, la Comana, iar imensa rezervație Biosfera Delta Dunării la doar 3 ore. Nu înseamnă că nu apreciem munca activiștilor de mediu pentru prezervarea speciilor, dar aici vorbim în primul rând de neglijență continuată.
Dacă e să admitem adevărul, Groapa Văcărești nu e rezervație naturală, ci un mare EȘEC de urbanism și sistematizare a teritoriului Capitalei. Din cauza ignorării șantierului lacului de acumulare pentru ceea ce regimul Ceaușescu dorea să fie Canalul Dunăre-București, s-a dezvoltat acolo un ecosistem. Evident, natura și-a reintrat în drepturi, dar asta se întâmplă cu orice spațiu lăsat de izbeliște aproape 30 de ani. Chiar trebuie să trecem cu vederea incompetența administrațiilor bucureștene succesive și a primarilor, de toate culorile politice?
Groapa Văcărești trebuia integrată în oraș, eventual să fie un parc în accepțiunea mai largă a conceptului, care să includă și un memorial al Mănăstirii Văcărești, complex istoric dinamitat în anii ’80 de regimul comunist și care se găsea parțial pe locul actualului Sun Plaza și parțial pe locul Gropii Văcărești. Momentan se spune așa:
„Va exista cu siguranţă o infrastructură de vizitare mai decentă decât ce există acum – o potecă tematică, foişoare de birdwatching. Probabil, o clădire administrată care poate adăposti şi centru de vizitare, aşa cum toate „wetlend centers“ – modelele noastre din marile oraşe ale lumii au. Digul, la fel, poate deveni o esplanadă dedicată sportului (ciclism, alergare) sau plimbărilor – ceea ce se şi întâmplă deja.”
Sperăm ca acest spațiu public să fie ușor accesibil cât mai multor categorii de populație și să nu fie doar ambiția unui guvern de a puncta la capitolul „mediu”, fără un plan concret de aici mai încolo.
Ca proiect politic e super ușor de realizat – niște specialiști de mediu fac un studiu, îl parafezi și hey, presto! se numește Rezervație Naturală. Dar în fond tot o matcă de lac secat este, și tot degeaba stă în mijlocul orașului dacă nu o pui la dispoziția oamenilor.
Din acest punct de vedere, la stadiul la care este acum, l-aș numi Proiectul Ștampila sau Hainele Împăratului.
Nu în ultimul rând, fiind un proiect gândit și promovat de specialiști, are un oarecare aer elitist sau exclusivist. Facem o potecă și niște foișoare de observație fiindcă aici de spațiu de studiu a unor păsări și rozătoare. Păi mersi, așa vreau și eu 100 de hectare in mijlocul orașului pentru pasiunile mele. Din fericire rozătoarele și păsările trăiesc fericite în afara orașului la mai puțin de 50 km deci trebuie să mergi tu la ele.
foto: Mihai Capsaz pentru In Orasul Meu
