de Tudor Dumitrascu
Centrul vechi, ora 14. Dupa socul dintr-o librarie de pe Kogalniceanu in care o femeie masiva si urat imbracata ii spune casieritei ca s-a nascut in 1998(!!!!!), imi dau seama ca trebuie sa merg putin pe jos ca sa imi refac conexiunea cu compatriotii mei pe care se pare ca nu ii prea mai inteleg.
Asa ca trec prin Centrul Vechi. Pentru ca e pranz, majoritatea e formata din ospatarii cu figuri de ulii salbatici. Ii stiti. Sunt autosuficienti si nu au masura propriilor figuri de ocnasi. Cel putin asta care ma serveste pe mine la Lacrimi si sfinti (pentru ca trebuia sa ma opresc) este modelul clasic de hot de buzunare din autobuze pe o linie de periferie. Ce este cu adevarat socant este ca si poarta moaca de ventilator cu mandrie! E baietzas. Canta ceva cu „j’ai t’aime” in timp ce scruteaza imprejurimile. E fericit, azi are garantat 100 de lei tips.
Si mai socant este ca Politia Locala are exact aceleasi fizionomii. Apoi mai e categoria managerilor de baruri/sefilor de sala. De obicei mai masivi si cu expresii imprumutate din arsenalul camatarilor, acestia se remarca in mod evident ca fiind deasupra trepadusilor in lantul trofic. Ei conduc, sunt lideri! (ma tot straduiesc sa ii fac o poza astuia care ma serveste, e savuros). Ei stiu clientii, sunt experti, stiu cu cine sa para prietenosi si pe cine sa faca sa se simta de cacat.
Clientii sunt si ei usor de categorisit. Fetele de Berceni, bine rujate si inepte stiu ca in cluburile scumpe se poarta aroganta, asa ca imita ipostaza asta pe scaunele de plastic din centru. E un prim pas si asta. Sefii de sala le tolereaza chiar daca stiu ca nu depasesc o cola la consumatie pentru ca ele atrag cealalta categorie: baietii de Berceni. Dar nu doar pe ei. Tot soiul de „corporatisti”, comisi voiajori, mici gainari, tocilari nefututi, copii scapati de acasa. Printre ei si cativa straini, batrani si aranjati, mai ales doamnele, fascinati in mod evident de exotismul locului .
Tinerii frumosi si liberi se concentreza in zona in care este Fire. Rockerite emo, semi-hipsterite rase pe jumatate din cap si puternic fardate cu un negru care curge de la caldura, biciclisti echipati cu toate sistemele de protectie din lume de parca escaladeaza Everestul nu Calea Victoriei, toti se impletesc oarecum firesc. E reconfortant, intr un final. Te simti putin mai bine in pielea ta dupa o excursie din asta. Exista si categoria oamenilor in general normali. Isi fac de lucru pe aici pentru micul pacat eliberator al scufundarii in mizerie, macar o ora, intr o zi. Te ajuta, pot confirma.
La plecare traversez bulevardul la 500 de metrii de trecerea de pietoni, printre garduri si claxoane. Nu mi se pare nimic gresit, nu suntem si noi baietzi…ce plm!
