spurcăciunea, tot spurcăciune!

… ziceți drept!

Cînd vedeți vreun gîndac pe jos, prin buda restaurantului, nu-i așa că vă vine să chemați „sanepidul”?

Sau, dacă vă iese-n cale mutrița unui șoarec, pe lîngă cămara de alimente, nu săriți pe dată cu reclamația?

Ori – Doamne-feri! – să dați peste vreun guzgan soios, păi n-o să vuiască facebookul de indignare?

Sunt reacții îndreptățite.

Dar cînd intrați în cine știe ce restaurant, bar, terasă, club – cum ar fi „Simbio” – și vedeți vreo mîță dînd tîrcoale pe lîngă bucătăria care mai e și deschisă – ce drăguuuț!

Dar cînd vă pomeniți cu cine știe ce javră rezidentă de mops la modă, holbată și crăcănată, bălind în vreun colț – ce duuulce eee!

Spurcăciunea, tot spurcăciune; bolile, tot boli; microbii, tot microbi!

Doar oamenii, oameni cu standarde diferite.

Pe unele mizerii le văd, pe altele nu.