cu fotografiile lui Alexandru Bodea
Acum, în vremuri electorale, nu-i lipsit de cumințenie să ne uităm un pic peste umăr – la nu cea mai mare, dar sigur cea mai controversată lucrare publică a Capitalei din acest secol. O idee ce-a apărut înaintea Războiului și care s-a transpus în faptă cu multă încăpățînare și-n pofida nenumăratelor piedici. Căci n-a fost comod să demolezi și să strici viețile oamenilor, într-un oraș care nu-și vindecase rănile produse de nebunia lui Ceaușescu.
Este vorba de noua arteră Buzești-Berzei: perla traficului bucureștean. Nu-i șlefuită bine – dar nu-i o perlă falsă; pentru că un singur lucru e mai bun decît progresul: anume progresul de pe urma căruia toată lumea cîștigă!
Iată atmosfera de dinainte de demolări.
… zona Matache la 2008 – și pitoresc, și mizerie, și atmosferă de oraș vechi și așezat în rostul lui. Mi-e și nu mi-e dor de locul ăsta: că doar îl știu de pe vremea cînd încă nici nu mergeam bine la școală…
Iată imagini dintre Griviței și Polizu.
Mereu mi-a fost dragă partea asta, laolată cu intersecția atît de strîmtă și plină de viață cu Griviței, cu tramvaiele roșii ce-ncălecau șinele obosite. Clădirea librăriei din care rămăsese doar coaja, hotelul Marna, cinematografele mirosind a șobolan la care călcasem doar de curiozitate, iar mai încoace – mult mai încoace – frizeria cea mai ieftină din oraș, la care mereu erau oameni la coadă afară, restaurante turcești și covrigării. Partea asta a străzii a fost rasă. Pozele-s din Noiembrie 2010. V-o spun deschis, nu mi-a fost milă de Hala Matache, dar de zona asta da.
Urmau demolările. Iată-ne-n preajma pieței, privind clădiri care nu mai există acum:
Urmau ani cu săpături, devieri, gîtuiri. Cu praf, cu noroi, cu umilirea comerciantului și-a călătorului…
… dar și întîrzieri și proteste. Însă am făcut ce trebuia făcut-
S-a demolat în continuare aproape toată partea dreaptă a străzii. Vechea benzinărie, casele insalubre – toate au căzut. La intersecția cu Ștefan Furtună s-a construit un sens giratoriu imens, dar și o nouă stradă care ducea acum direct la Gară! Demolările au ajuns pînă la Virgiliu.
Și intersecția cu Știrbey-Vodă este lărgită azi. Aici părea că nu se va termina vreodată cu săpăturile. Canale vechi, adînci și neștiute au fost pînă la urmă astupate. Pe colț, a fost nevoie să se dea jos cîteva clădiri – nu urîte…
În jos, înspre Vasile Pârvan, lărgirea străzii nu a schimbat foarte mult peisajul. Platanii maiestuoși au căzut însă victime ale șantierelor susținute. Pe rînd, cîțiva s-au uscat. Azi sînt zeci de puieți plantați; s-avem multă răbdare s-ajungă la fel de mari și de umbroși.
Este bine? – încă nu!
… va fi bine? Da – va fi.
