Pe vremea când strada Covaci de azi se numea strada nouă, arteră abia trasată şi în curs de modernizare, Bucureştiul devenise focarul pregătirilor de schimbare revoluţionară.
Berăriile, cafenelele şi mai ales cârciumile deveniseră adevărate centre de propagare a ideilor revoluţionare şi locuri unde dezbaterile politice se întindeau până târziu în noapte.
Pe strada cea nouă, astăzi Covaci, pe locurile unde se unea cu strada Soarelui(astăzi o mică stradelă) se afla cârciuma lui Iordache renumită pentru varietatea cârnaţilor preparaţi la grătar de cârciumar.
Un obişnuit al locului era publicistul, în vogă pe atunci, N.T.Orăşanu(căruia editura Compania i-a dedicat recent un foarte preţios volum), care-şi pregătea pamfletele şi articolele de fond discutând timp îndelungat cu tabăra iubitorilor de progres.
Într-una dintre acele nopţi albe, când discuţiile contradictorii nu mai conteneau, cârciumarul Iordache rămăsese fără maţe de oaie pentru a pregăti cârnaţii săi tradiţionali. Cum pofta mesenilor era în toi, N.T.Orăşanu i-a cerut cârciumarului să pună pe grătar amestecul de ingrediente al cârnaţilor rămaşi fără maţ. Iordache Cârciumarul a pregătit astfel ceva ce nici el nu ştia prea bine cum va ieşi, însă reţeta încropită atunci a rămas de pomină şi a traversat veacurile şi generaţiile. Într-acea noapte, Cârciumarul Iordache a preparat întîia oară vestiţii mici. Porecliţi aşa din cauza mărimii foarte reduse în comparaţie cu verii lor cârnaţi.
