Intamplari cu bucuresteni, intelectuali si multa patimire

scris de Mini-Economicus

Articol inspirat din fapte si intamplari absolute reale

N-am facut niciodata un secret din faptul ca am fost si sunt un pasionat al sahului, in special al celui cu “chiurituri si caterinca” din parcul Obor, ce mi-a fost si “mama si tata” pe parcursul multor ani frumosi, inainte si dupa ‘90.

Asadar, mai deunazi, departe de tara fiind, dar cu nostalgia “cat casa” pe mine, ma “feis-bucesc” cu unul dintre vechii mei amici, asupra locului cu pricina si a “populatiei sahiste” ce mai salasuieste, printre meandrele existentei, prin zona parcului Obor…

Dupa primele fraze, imi este insa deja rau: greata, depresie, compasiune, furie, un amalgam de sentimente si ganduri; toate mi se invart in cap si in suflet, lasandu-ma epuizat si mut, de ce imi este dat sa aud/citesc, ca se petrece pe acolo!

Pentru ca gentilul cititor sa inteleaga mai bine realitatea, consider ca fiind necesara o descriere a personajelor principale (dealtfel, creditate cu intamplarile si faptele) ce urmeaza a va amuza… ori a va “da de gandit” asupra conditiei umane… si prin extensie, a starii REALE a unui anume gen de intelectual, apartinand unei generatii, mai mult… dezolate, decat dezolante, chestie de nuanta filosofica…!

In primul rand, in ceea ce priveste “generatia” de care facem vorbire, lucrurile sunt simple:

• este vorba despre cei aflati acum, la varsta cuprinsa intre patruzeci si sapte si cincizeci de ani;
• mai toti sunt absolveni ai unor licee de prestigiu – de la Sf. Sava la Mihai Viteazu’, etc.
• fiecare in parte a absolvit o facultate, “ad-libitum” de la Filologie la Matematica, in genere inainte de ‘90 si/sau pe acolo;
• unii dintre ei au fost chiar olimpici, reprezentandu-ne tara cu onoare, la olimpiadele internationale!!!

Toti sunt oameni, mai mult decat “cititi”, in toate sensurile, cu o inteligenta si memorie mult peste medie; am fost si sunt onorat de prietenia lor… desi… nu m-am incadrat in acea “tipologie” (!), dar mi-au facut placerea sa ma accepte in “cercul lor”…

Din pacate (pentru toti) a venit momentul cand… Fat Frumos s-a dat jos de pe cal, iar lucrurile au luat o turnura de-a dreptul urata:

• neavand nici un fel de PCR (pile,cunostiinte,relatii) si-au pierdut serviciul instant, intrucat, munca si competenta..devenisera indezirabile, in furia negarii si a distrugerii din anii avantului post-revolutionar!?..
• desi erau tineri (atunci) n-au reusit sa se “lanseze” in afaceri, pentru simplul motiv ca, sperau ca lucrurile se vor aseza si va fi nevoie de profesori, matematicieni, cercetatori, etc ! Din pacate (!) n-aveau nici furtul “in gena”… dealtfel, “temelie de success” pentru multi “asa-zisi” oameni de afaceri…
• prinsi intre “ciocan si nicovala”… nici tineri nici batrani, cu parintii bolnavi ori neputinciosi, fara serviciu dar cu “case de intretinut”… au avut suflet sa-i ingrijasca, in vremurile cand altii plecau la Viena “la munca…. abandonadu-si cu lejeritate, orice urma de constiinta si uneori chiar de… constienta!
• traumatizati in cele din urma de disparitia parintilor, de destramarea propriilor familii si rejectati de societate ca fiind… prea copti si avand (culmea) si coloana vertebrala, dar fiind prea putin trendy… (sic !)… s-au multumit sa spere ca in cele din urma isi vor gasi… “macar o paine !!
• n-a fost din pacate sa fie asa (regret sincer) astfel ca acum, in micul parculet, se afla… cea mai mare concentratie de intelectuali (someri) din tara… pe metru patrat!
• desigur ca, “numai cine n-a suferit, nu intelege suferinta cu adevarat” – asa ca lucrurile au degenerat ingrijorator catre: consum excesiv de alcool, scandaluri… culminand chiar cu violente, amenzi si caziere…
• ultima isprava a fost “un caft de intelectuali” la modul fizic si nu al spiritului, intre ei si “cativa neaveniti” (!)… astfel incat fiecare: matematician, informatician, filolog chimist, filosof… fost olimpic… a “donat” cate 500 Lei amenda..iar cativa s-au ales… cu ea penala… ori cu dosar asijderea, pentru lovire si altele! De altfel, unul dintre ei… membru al Uniunii Scriitorilor (!)… s-a simtit inspirat… si a scris chiar si o poezie pe aceasta tema… intitulata “Lupta”.

Acu’… intreb si eu ca cetateanul turmentat: “pai si eu cu cine votez”(!)… sa plang… ca de ras nu-mi prea vine!

Daca puterea corupe, iar puterea absoluta corupe totul, atunci si reciproca este la fel de valabila: “daca saracia te animalizeaza, atunci saracia extrema… te transforma in fiara”.

Sincer vorbind, as fi preferat sa nu aud aceste lucruri… si sa raman cu imaginea nemaculata a acelui frumos “loc de joaca”… si a oamenilor/intelectualilor care ar fi avut multe de oferit, profesional si uman… intr-o alta societate…”utopica”… presupun…

In incheiere(!) o vorba din suflet…cu naduf(!) – imi vine sa-mi “iau campii” si sa trag un “hai sictir” cand aud ca “firmele de recrutare” se plang ca niste (…) ca ar angaja pe oricine, dar nu gasesc “competente” in Romania, iar oamenii pomeniti mai sus… s-ar multumi cu salariul minim pe economie… dar (deh) sunt “batrani” si prost imbracati…

Fir-ati ai dreak… cu melcii vostri… Tragic!