… trec, dimineață după dimineață, pe lîngă Catedrala Neamului – cea care se construiește-n dealul Uranusului.
De la zi la alta, cărămidă peste cărămidă – crește.
Nu ne place.
Dar Catedrala nu ține cont de asta: ea trebuie să se facă – și se face.
E-o lecție ciudată pe care n-o-nțeleg cei ce-acuză Biserica de lipsă de smerenie. Smerenia merge mînă-n mînă cu mîndria; e timp și loc și pentru una, și pentru cealaltă. Nu smerenia-n sine e un scop; căci atuncea am ajunge să ne mîndrim cu smerenia și să ne lăudăm cu modestia.
Se pare că avem nevoie s-o construim.
Dar ce te faci cu cetățeanul care zice că „mai bine-am face altceva”? … are dreptate? Are – și n-are; pentru că acestui cetățean bun nu-i spune nimeni că trăim într-un loc și într-un timp unde trebuie să le putem face pe-amîndouă; nu trebuie s-alegem ce să facem mai degrabă.
Pune-l pe cetățean să numere cîte secții, corpuri și clădiri noi de spitale publice s-au construit în ultimii zece ani în Capitală – și va rămîne uimit: ia, se fac și spitale! Arată-i investițiile-n școli – și-o să vadă că și-n învățămînt se bagă bani!
Întreabă-l pe cetățean, însă, dacă-i convine să-i fie cerut vreun leu pentru o „Cumințenia pămîntului” – sau, mai bine, întreabă-l cum ar vedea o inițiativă din partea Guvernului prin care fiecare să poată dona leul acela pentru un spital; pentru o școală! Întreabă-l pe cetățean ce crede despre ura cu care Guvernul „nu găsește bani” pentru mame, deși bani sînt – oho! – în Țara asta!
Catedrala Mîndriei Neamului
Ar fi cazul să ne împăcăm cumva cu Catedrala; poate și cu Biserica – nu de-aici vine răul!
Da – Catedrala nu se face-mpotriva cuiva; de fiecare dată cînd am construit ceva mare – ca Basarabul, Buzeștiul, ori pasajele subterane care azi ajută oamenii să iasă din cartiere – unii s-au pus contra; și, din dușmănie, au uitat că sînt și ei oameni – cetățeni – care viețuiesc împreună cu noi.
… se construiește, în liniște, cea mai mare biserică a Țării: niciodată nu s-a ridicat ceva atît de ambițios, ceva atît de măreț: generații de oameni au visat la Catedrala asta și acum, în sfîrșit și mai ales, în vremea noastră, se construiește. O să ne pară rău că n-am vrut să știm ce desfășurare de forțe presupune înaintarea șantierului. Poate cîndva o să căscăm gura la documentare arătînd victoria inginerului, a arhitectului, și-a constructorului; poate.
Vedeți voi, oameni buni – Catedrala asta se face; vom rămîne atît cu ea, cît și cu Biserica. Și, pe măsură ce credem că devenim mai deștepți, ar fi bine să-nțelegem că toate astea nu-s doar pentru proști.
(fotografiile sînt de la Alexandru Bodea)
