„Vindecări miraculoase: Mişu Popp – Secrete dezvăluite din timpul restaurării” cu Simona Predescu

Procesul restaurării unei lucrări de pictură este unul complex, care presupune investigaţii iniţiale asemănătoare celor medicale cu scopul de a determina mai întâi cauzele care au dus la deteriorarea picturii cu scopul de a determina metoda de intervenţie, întregul proces este unul de lungă durată.
Lucrarea supusă atenţiei este portretul de femeie realizat de artistul Mişu Popp în 1857.
Aceste aspecte ne sunt prezentate de doamna Simona Predescu, expert restaurator pictură, Secţia Restaurare-Conservare, Muzeul Municipiului Bucureşti.
Pânza, preparată cu un grund semiabsorbant, ușor gras, are o tramă largă cu urzeala mai groasă decât băteala. Pe verso se poate vedea cum preparaţia de culoare albă a trecut prin… trama pânzei. Trama largă a pânzei, preparaţia nu exagerat de uleioasă şi o tehnică picturală aplicată aproape scolastic, cu o bună cunoaștere a începutului şi sfârşitului demersului pictural au contribuit la prezervarea acestei picturi în structura ei profundă în ciuda traumelor şi stresului mecanic pe care le-a suferit de-a lungul timpului.
Craclurile de bătrâneţe mărunte, mai aglomerate pe culorile cu conţinut de alb, sunt distribuite în special în arealul care nu a avut contact cu traversele şasiului. Sunt prezente cracluri produse în stratul pictural prin imprimarea muchiilor interioare ale şasiului şi cracluri produse prin faldarea pânzei suport spre colţuri, odată cu strângerea şasiului.
În ceea ce privește compoziția culorilor folosite de pictor, conform buletinului rezultat în urma analizei prin metoda spectrometriei ED-XRF, pigmenţii sunt albul de plumb, albastrul de Prusia temperat cu alb de plumb în zona de deschisuri, alb de plumb, roșu de pamânt și galben de Neapole pentru carnație, verdigris, albastru de Prusia și galben de Neapole pentru verde, cinabru şi negru de oase şi oxid de fier pentru negru și brunuri.
Lucrarea a suferit intervenţii de reparare a unor spărturi şi sfâşieri în urma cărora a fost foarte afectată prin arderea stratului pictural şi deformarea suportului de pânză. Intervenţia respectivă a constat în aplicarea pe spatele lucrării a mai multor petice cu ceară în vederea reparării spărturilor din pânza suport. Aceste petice s-au imprimat în pânză fiind vizibile pe faţă și determinând în timp strângerea inegală a pânzei suport în jurul peticelor. Suportul prezenta deformări şi pe marginea interioară a şasiului din cauza unei slabe întinderi a acestuia pe şasiu cauzată în principal de oxidarea puternică a pânzei în jurul cuielor şi alunecării sau desprinderii pe alocuri a acesteia.
În zonele cu rupturi, acoperind mult din original, a fost aplicat un chit gros şi dur care a craclat în timp şi care a fost acoperit, la rândul său, cu straturi succesive de repictări care au obturat şi mai mult din original. Repictările acopereau mult din elementul de arhitectură şi aproape în totalitate semnătura artistului.
Chituirea şi repictările s-au făcut la un moment destul de îndepărtat faţă de realizarea lucrării, culoarea fiind adaptată la verniul deja schimbat în ton şi acoperit de murdăria aderentă ce se afla pe lucrare. După aceste intervenţii lucrarea a fost vernisată.
Ulterior reparaţiilor la care am făcut referire, stratul de culoare a fost afectat prin noi zgârieturi şi lovituri care au dus la pierderea acestuia, pe alocuri, cu pierderea întregului strat pictural. Lipsurile stratului de culoare au fost repictate depăşindu-se nivelul lacunei mult peste original.
Supusă cercetării la lumina ultraviolet, lucrarea prezenta straturi groase și consistente de verni oleo-rășinos puternic degradat, oxidat, îngalbenit şi acoperit de murdărie superficială şi praf, cu repictări masive, mult schimbate în ton.
Suportul de pânză oxidat, aşezat pe un şasiu instabil şi şubred, incorect confecţionat, fără pantă, era fragilizat în special în zona marginilor scurte, cu rupturi şi, pe alocuri, cu lipsuri. Erau prezente nouă petice fixate cu ceară şi câteva înscrisuri în dreapta jos în culoare de ulei 1492, în partea stânga sus, cu flaumaster, 1492, şi T 10/2.
Tratament:
S-au îndepărtat praful şi murdăria superficială, verniul îmbătrânit şi schimbat în ton.
Repictările au fost îndepărtate în etape alternând operaţiunea de curăţare cu cea de neutralizare a zonei tratate. A urmat îndepărtarea chiturilor mult depăşite în ton, operaţiune realizată mecanic. S-a definitivat operaţiunea de curăţire prin îndepărtarea urmelor de repictări şi verni rămase după eliminarea chiturilor. Lucrarea a fost vernisată cu un verni slab, de rășină dammar.
S-au îndepărtat peticele de pe verso şi urmele de adeziv rămase pe pânza originală. S-a realizat îndreptarea suportului în zonele cu deformări prin umidificare/dezumidificare şi presă. S-au îndepărtat şasiul incorect confecţionat şi depozitele de murdărie acumulate între pânza suport şi şasiu. S-a preparat pânza suport şi s-au aplicat margini. S-a făcut ţeserea rupturilor şi, în locurile cu lacune de suport s-a inserat pânză stabilizată şi tratată, cu structură asemănătoare. Pentru rezistenţă s-a aplicat local, peste rupturile ţesute, prin laminare, o reţea elastică.
Lucrarea a fost întinsă pe şasiu nou confecţionat, cu pantă, traverse şi pene. Lacunele au fost chituite, s-a facut integrarea cromatică şi vernisarea finală. Lucrarea a fost înramată cu o ramă noua şi protejată pe verso cu carton neutru pentru o conservare eficientă.

Prezintă Simona Predescu, expert restaurator pictură, Secţia Restaurare-Conservare, Muzeul Municipiului Bucureşti.
Absolventă a Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, Facultatea de Arte Plastice şi Decorative, secţia Artă monumentală-restaurare, Diplomă de licenţă – Specializarea artă monumentală-restaurare, profesor de desen, în 1987. Între 1987 – 1990 – muzeograf la Muzeul de Artă din Ploieşti (Complexul Muzeal Prahova). A afectuat între 1988-1992 – Stagiul de pregătire – cursurile postuniversitare în specializarea restaurare pictură în cadrul Laboratorului de restaurare pictură din M.N.A.R./Centrul de perfecţionare-Ministerul Culturii. Din 1990 – muzeograf restaurator în pregătire în cadrul Laboratorului de restaurare pictură al Muzeului Naţional de Artă al României. Absolventă a Cursurilor postuniversitare în specializarea restaurare pictură-M.N.A.R.- Centrul de perfecţionare-Ministerul Culturii în anul 1994 – Atestat în specialitatea restaurare pictură – Centrul de perfecţionare-Ministerul Culturii. În acelaşi an devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, secţia Pictură şi restaurator în cadrul Laboratorului de restaurare pictură din Muzeul Municipiului Bucureşti. Între 1994 – 1999 – Lector colaborator pentru tehnica picturii şi tehnica conservării şi restaurării picturilor – Centrul de perfecţionare – Ministerul Culturii. Din 2003 – Expert restaurare pictură.
Burse restaurare:
1992 – ”Noi metode în dublarea picturilor” – curs intensiv de specializare în restaurare pictură organizat de Academia Regală de Artă Copenhaga şi J.Paul Getty Institute, ţinut la şcoala de restaurare din cadrul Academiei Regale Daneze.
1990 – 1991 – Bursă de specializare-restaurare pictură-J.Paul Getty Museum-California-Restaurarea a patru lucrări de pictură de secol XVIII din patrimoniul Muzeului Naţional de Artă al României în cadrul Laboratorului de restaurare pictură al Muzeului J.Paul Getty.

Workshop-uri restaurare:
6-18 aprilie 1998 – Workshop ţinut la Muzeul de Artă din Braşov cu participarea restauratorilor de pictură români şi belgieni pentru prezentarea diferitelor tratamente utilizate în restaurarea picturii specifice fiecărui laborator.
1990 – Workshop în cadrul Laboratorului de restaurare pictură al Muzeului Naţional de Artă al României cu participarea restauratorilor Institutului Central din Moscova.
1990 – Workshop în cadrul Laboratorului de restaurare pictură al Muzeului Naţional de Artă al României cu participarea restauratorilor de pictură ai Laboratorului din Maastricht – ”Noi metode şi tratamente în restaurarea picturilor”.

Lucrări restaurate:
Cercetarea şi restaurarea a numeroase lucrări de pictură de şevalet şi murală din patrimoniul cultural românesc şi european.

Artă europeană sec. XVI -XX – Carlo Francesco Nuvolone, Luigi Miradori, El Greco, Şcoala germană sec. XVI, Şcoală olandeză sec. XVII, Şcoală flamandă sec. XVII-XVIII, Guido Reni, Şcoala veneţiană sec.XVI, David Teniers al II-lea, Jacob Ochtervelt, Şcoala germană sec. XIX.Artă românească sec. XIX – XX – Ion Andreescu, Constantin Artachino, Leon Alexandru Biju, Lucia Dem Bălăcescu, Corneliu Baba, Victor Brauner, Otto Briese, Alexandru Ciucurencu, Ana Azvadurova Ciucurencu, Henry Catargi, George Catargi, Nicolae Dărăscu, Nicolae Grant, Marcel Iancu, Josef August Schoefft, Nicolo Livaditti, Mişu Popp, Constantin Lecca, Anton Chladeck, Mihail Dan, Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman, Henry Trenk, Nicolae Grigorescu, G. D. Mirea, Carol Pop de Szathmary, Sava Hentia, Ion Marinescu Vâlsan, Ipolit Strâmbu, Kimon Loghi, Ştefan Luchian, Pascaly, Octav Băncilă, Dimitrie Serafim, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Vermont, Nicolae Tonitza, Arthur Verona, Nicolae Enea, Aurel Băeşu, Jean Al. Steriadi, Gheorghe Ionescu Sin, Ştefan Dimitrescu, Iosif Iser, Petre Iorgulescu Yor, Adam Baltatu, Camil Ressu, Gheorghe Teodorescu Romanaţi, Samuel Mutzner, Rodica Maniu, Eustaţiu Stoenescu, Max Herman Maxy, Gore Mircescu, Catul Bogdan, Marius Bunescu, Eugen Voinescu, Ludovic Bassarab, Alexandru Zamphiropol Dall, Elena Popea, Mînă Byck Wepper, Magdalena Rădulescu, Micaela Eleutheriade, Cecilia Cuţescu Storck, Aurel Popp, Corneliu Michailescu, Rudolf Schweitzer Cumpăna, Paul Miracovici, Casilda Miracovici, Tache Papatriandafil, Paul Scorţescu, Mihail Simonidi, Nutzi Acontz, Nina Arbore, Tibor Erno, Isachie Constantin Popescu, Honoriu Creţulescu, Emilian Lăzărescu, Leon Viorescu, Gheorghe Vanatoru, Lena Constante, Nuni Dona, Niculina Dona Delavrancea, Henry Visconte, Eugenia Filotti-Atanasiu, Pia Capsuneanu Masacci, Pan Ioanid, Coca Meţianu, Mişu Teisanu, Dumitru Ghiaţă, Alexandru Moscu, Ion Ţuculescu, Adina Paula Moscu, Tatiana Moscu, Ştefan Popescu, Vasile Popescu, Merica Râmniceanu, Margareta Sterian, Teodor Cateliu, Constantin Vlădescu, Tia Peltz, Octav Angheluţă, Dan Ialomiţianu, Doru Ionescu, Grigore Manea, Dan Hatmanu, Constantin Piliuţă, Viorel Mărginean, Grigore Vasile.

1997 – coordonator al lucrărilor de restaurare a picturii monumentale realizată în tehnică ulei pe suport mural de Cecilia Cuţescu Storck în aula Academiei de Studii Economice.

Participări la expoziţii realizate cu lucrări restaurate:
2015 – Continuă seria de expoziţii din ciclul ”Vindecări miraculoase” cu expunerea lucrărilor şi imaginilor etapelor din cadrul procesului de restaurare prin care acestea au trecut: ”Gheorghe Tattarescu”, ”Schweitzer Cumpăna”, ”Lucia Dem Bălăcescu”, ”Micaela Eleutheriade”, ”Marcel Iancu”, “Ion Ţuculescu”, Nicu Enea”,
2014 – Seria de expoziţii din ciclul ”Vindecări miraculoase” cu expunerea lucrărilor şi imaginilor etapelor din cadrul procesului de restaurare prin care acestea au trecut: Theodor Aman – expunerea într-un sistem special construit a unui număr de 16 lucrări pictate de Aman pe ambele fete, ”Portretul Doamnei Fălcoianu” – expoziţie eveniment de prezentare imagistică a procesului de restaurare”.
2014 – Restaurarea lucrărilor şi realizarea expunerii în ultima sală de expunere a Muzeului Theodor Aman – expoziţie eveniment aflată sub „Misterele picturii lui Theodor Aman”
2014- Restaurarea unui număr însemnat de lucrări de pictură din colecţia Muzeului Theodor Aman pentru expunerea de baza a muzeului.
1999 – Restaurarea unui număr însemnat de lucrări de pictură de Ion Ţuculescu pentru Expoziţia Retrospectivă „Ion Ţuculescu” de la MNAR.
1997 – Restaurarea a numeroase lucrări de artă românească şi artă europeană din colecţia Pinacotecii Municipiului Bucureşti în vederea Expoziţiei “Universul Picturii” – Sala de expoziţii Constantin Brâncuşi – Palatul Parlamentului.
1994 – restaurare lucrări din colecţia Muzeului Gheorghe Tattarescu pentru Expoziţia „Centenar Gheorghe Tattarescu”.
1993 – Expoziţie de artă organizată de M.N.A.R. în Mexic.
1992 – Expoziţia de avangardă organizată de M.N.A.R.
1992 – Expoziţie de artă organizată de M.N.A.R.
1990 – 1994 – Restaurarea unui număr însemnat de lucrări de pictură din patrimoniul Muzeului Naţional de Artă al României care fac parte din expunerea de baza a muzeului.

Premii:
1988 – Premiul special pentru afiş şi catalog – Festivalul “Nichita Stănescu”, Ploieşti
2004 – Medalia şi Ordinul “Meritul Cultural” în gradul de Ofiţer, categoria “E”- “Patrimoniul Cultural Naţional”.
2009 – Premiul III, al publicului, la Concursul de pictură “Culorile Dunării” – Palatul Th. Costescu – Drobeta Turnu Severin.

Intrarea 7 lei. În preţ este inclusă vizitarea expoziţiilor de la Palatul Suţu.
În ultima zi de joi a fiecărei luni, programul de vizitare a expoziţiilor organizate la Palatul Suţu este prelungit până la orele 21.00.

Următoarele conferinţe de joi:

7 aprilie 2016 – „Fotograful Nicolae Ionescu” cu Emanuel Bădescu

14 aprilie 2016 – „Arhitecţi şi arhitectură în periodice de acum un veac” cu Sidonia Teodorescu

21 aprilie 2016 – „Arheologie vizuală a magazinelor evreieşti din Lipscani” cu Anca Tudorancea