Despre momentul în care șpaga devine „legitimă” se pot spune multe. Enorm de multe. Criteriul „cînd trebuie” se poate întinde, precum elasticul de la chiloți – și-ajungem să credem că și cei care i-au dat șpagă fostului Primar au făcut-o pentru că așa… a trebuit!!!
Şpagă aţi dat? Şpagă am mai dat, trebuie să recunosc. La spitale, la lucruri din astea, când trebuie.
N-am spus eu asta, ci Nicușor Dan – cum să te superi pe omul ăsta care nu știe să se-ascundă?
Dați-mi voie să vă ațin un pic atenția cu un caz foarte ipotetic.
Să zicem că tînărul nostru matematician se trezește încovoiat de dureri (Doamne-feri!) și prietenii-l duc la cel mai apropiat spital, care se prea poate să fie Municipalul…
Știți cum e acolo – dacă n-ai un ochi scos sau un picior smuls stai, pe holuri, cu orele. Medicii taie, cos, aleargă de colo-colo cînd vin ambulanțe…
Și singurul medic disponibil e… un martalog șantaliu, căruia-i curge scuipat din gură; cîndva a fost chirurg; ba s-a ajuns să conducă nu numai spitalul, dar chiar și… întreg orașul.
Deci ce-ar trebui să facă Nicușor Dan: să-i dea sau nu șpagă lui Oprescu?
