Pentru intrarea în atmosfera subiectului, trebuie specificat că, în mod tradițional și firesc, monumentele de for public, așa cum sunt numite în limbaj urbanistic, sunt realizate de un artist a cărei lucrare a fost aleasă în urma unui concurs, la care au participat mai mulți artiști, cu mai multe proiecte. Alegerea se face de o comisie competentă. De obicei toate machetele proiectelor sunt expuse apoi într-o expozitie publică. Ați văzut vreodată așa ceva în România? Normal că nu. Bine că făceau așa italienii în veacul al 14-lea.
Ce vreau eu să spun este că NICICÂND în istoria Bucureștilor nu s-a ajuns la situația ca un singur artist să monopolizeze realizarea tuturor statuilor publice din București. Ați înțeles, este vorba de ”maestrul” Ioan Bolborea, cel care vinde municipalităților și ministerului Culturii bronz la tonă, dar cu preț de obiect de artă. De ce? Păi fiindcă este singurul din zonă care are turnătorie de bronz. Deoarece oricine ar vrea să toarne vreo lucrare mai mare trebuie să mearg la el. Așa că mai bine le face el pe toate. Și fiindcă a învățat să ”negocieze” cu politrucii.
Ce probleme au lucrările lui Bolborea? În primul rând i-au fost făcute cadou în urma unor aranjamente care duc cu gândul la fapte de corupție. Nici concursuri, nici comisii competente. Deja ar fi suficient pentru deschiderea unor dosare. Pe urmă mai este încarcarea notei de plată cu cantități enorme de bronz. Bronzul e un metal scump și foarte greu. Nimeni până la Bolborea nu a realizat opere atât de mari și de grele. Hai să zic că nici asta n-ar fi o problemă. Problema cea mai gravă e că operele lui Bolborea sunt extrem de modeste. Sunt la nivelul unui elev mediocru de clasa a 7-a de la un liceu de artă. Și nu este o părere subiectivă a unui cârcotaș. TOATĂ LUMEA este de acord că tonele de bronz ridicate pe socluri și numite pompos sculpturi și plătite cu milioane de euro n-au nici o valoare artistică și nici nu înnobilează spațiile unde au fost ridicate. Sunt lucrările unui bun tehnician cu un talent cel puțin discutabil. Sunt lucrări ce nu ar câștiga NICIODATĂ vreun concurs ”pe bune”. Enervează pe iubitorii de artă și sunt complet ignorate de restul populației. Și în final, ceea ce irită deja pe toată lumea este numărul foarte mare de lucrări atribuite moca lui Bolborea. Azi Cuza din Parcul Titan.
Acesta nu este un portret demn de o lucrare pentru care s-a plătit aproape un milion de euro.. Este un portret demn de un licean din clasa a 7-a de la Tonitza. (Scuze liceenilor din Tonitza despre care cred că pot fi mai buni).
Mult lut frământat cu picioarele, fără nici un haz, și turnat în tone de bronz. Absolut rușinos!!!
Să căutați astfel de plachete pe soclurile statuilor marilor artiști. Rar veți găsi. Nu m-aș mira ca și această plachetă să fi fost facturată cu ”drept de autor”…
