scris de Ando
Civilizație publică – episodul XL
Luna trecută, cu leii Bucureştilor, am scos-o, cât de cât, la liman, în sensul că am reuşit să-i grupez în câteva mari categorii.
Dar când e vorba de figurile astea imaginare, gen: grifoni, gargui, dragoni, balauri şi alte făpturi fabuloase, treaba se complică.
In primul rând, sunt mult mai greu de găsit. Nu înseamnă că mă plâng, dar am constatat că apetenţa pentru acest gen de ornament este mult mai redusă – comparativ cu leii, păsările sau motivele florale.
Apoi, cum să împarţi aceste stranii figuri? Unele au corpul acoperit de solzi, foarte multe au şi aripi, altele sunt mixaje complicate de corpuri şi capete leonine sau reptiliene, mai toate au însă gheare şi colţi enormi, de prădători, iar privirile lor – chiar aşa, îngheţate în beton sau metal – sunt, în cvasitotalitate, duşmănoase, dacă nu fioroase.
Ca să fie tacâmul complet, unele se mai şi luptă între ele, aşa că nu mai ştii care şi al cui e capul sau corpul .
La o primă vedere, se detaşează figurinele destinate a fi suport pentru felinare sau pentru drapele.
Avem apoi, “capetele” care servesc la scurgerea apei fie de pe balcoane, fie de pe jgheaburi.
In rest însă, aşa cum spuneam, greu de grupat… aşa că le pun şi eu de-a valma în panoplia site-ului, rămânând cu satisfacţia (de loc minoră) că le-am găsit.
