sursa-Cartierul Uranus
În strada Ecoului, demolările sunt în toi. Un căţelandru priveşte către fotograf; fie tocmai şi-a pierdut familia, fie şi-o va pierde în scurt timp, la fel ca alte sute, dacă nu mii de câini abandonaţi ca urmare a demolărilor din Bucureşti. În cartea sa „Bucureştiul european”, Bogdan A. Fezi face un pomelnic al problemelor edilitare rezolvate încă din timpul lui Carol I, probleme care au fost dezgropate de către abuzurile administrative ale anilor optzeci. Din fericire, problema câinilor vagabonzi este azi parţial rezolvată, dar asta după treizeci de ani de înapoiere.
(foto: Cristian Bonciocat)
Imaginile publicate aici stârnesc cu adevărat amintiri. Cititorii paginii noastre, foşti locatari ai cartierului, povestesc cu pasiune. Reluăm comentariile interesante ale domniilor lor, poate reuşim să completăm şirul informaţiilor.
– dl. Liviu Burcea: „Str. Ecoului avea un capat în str. Antim, exact în faţa blocului cu nr. 73. Erau trei blocuri cu o curte interioară, o ieşire dădea în Calea Rahovei 111, în dreptul grădinii Cinema Modern, eu acolo m-am născut şi am crescut până au început demolările. Cunosc zona cu ochii închişi.”
– dl. Belu Dumitru: „Am locuit la nr. 50. Blocurile din strada Antim au fost construite, probabil, în anii ’60, pe locul unui vast teren liber care dădea în Calea Rahovei. Jucam football pe acel teren acoperit cu nisip. Mi-aduc aminte că în ziua înmormântării lui Stalin (martie 1953) milițianul-sectorist al cartierului ne-a cerut să oprim jocul, fix la ora 12, când sirena de la fabrica de bere Bragadiru a început să sune, semn că orice activitate trebuia întreruptă, cca 10 minute ….Revenind la stradă, golul primei ferestre în demolare, aparținea casei cu 2 nivele a familiei Săvulescu (nr. 73). Aveau două fete (de vârsta mamei mele) fiecare cu 1 copil – Anca (fata Ginei) și Radu (Cimpoieru ?). La nr. 75 locuia un băiat pe nume Nolly ……Magaziob (?), probabil să fi fost o poreclă fiind supraponderat … În a treia casă, mai la vale (nr. 77) locuia la etaj familia Todescu, cu 2 copii. Băiatul a urmat medicina. Pe partea dreaptă, casa familiei Schor (nr. 84), a bunicilor colegului meu de clase primare Andrei Roman. Mai la deal (nu se vede în poză) casa familiei Roșca (nr. 80), băiatul Dudu fiind coleg la Școala Poenărescu din strada Justiției colț cu Antim. După casa Schor, locuia o pereche de ingineri petroloști (Pătrașcu ?)(nr. 86). La nr. 90 locuia familia Stamboliu (mamă și fiu – Alexe). Aceasta este partea plată a străzii, în care, din fericire (!) ni se cam opreau săniile pe derdelușul iernii, la timp pentru a nu ajunge în calea eventualelor mașini care circulau pe strada Antim, totuși puține la număr pe vremea aceea …”Unde-mi ești copilărie, cu parfumul tău, cu tot….”
