Josef Jacob Schieffeleers s-a născut la 19 octombrie 1850 la Maastricht și a fost un arhitect olandez care a lucrat în țara noastră începând cu 1870 și despre care se cunosc puține informații. Ele au fost scoase la lumină din cercetarea de arhivă proprie și din periodice de epocă. Arhitectul afirma că începând cu vârsta de 14 ani s-a format în ateliere de arhitectură olandeze – printre care și în cel al prof. Cuypers și prof. E. Lebens – și apoi s-a dus la Paris. Lucrând pentru inginerul Alfred Berthon și antreprenorul Alexis Godillot, a fost trimis în România pentru a se ocupa de lucrările abatoarelor și halelor comerciale din București, Craiova și Iași. Între 1870-1875 a lucrat la căile ferate București-Craiova și Iași, Ploiești-Predeal.
Lucrarea care l-a propulsat în carieră pe tânărul arhitect a fost vila Florescu-Știrbey din Sinaia, construită între 1874-1875. Remarcat de prințul Dimitrie Ghica, eforul Spitalelor Civile, care aveau în proprietate și mare parte din terenul pe care se va dezvolta stațiunea Sinaia, arhitectul olandez este angajat în 1875 în serviciul Eforiei, lucrând pentru ea 13 ani. Astfel începe o carieră impresionantă atât în Sinaia (Hotelul Caraiman, Stabilimentul Băilor, planul urbanistic al stațiunii, parc, vile), cât și în București (Spitalul Colțea, Maternitatea, Palatul Eforiei Spitalelor Civile). În 1889-1890 realizează Legația Franței la București, o clădire impunătoare în piața Amzei. De numele său se leagă și Manufactura Tutunurilor.
Între 1893-1903 a fost (sub)-director la „Societatea Română de Construcțiuni și Lucrări Publice”, coordonând lucrările la Palatul Poștelor și Telefoanelor (arh. Alexandru Săvulescu), Ministerul Domeniilor (arh.Louis Blanc), Palatul de la Cotroceni (arh. Paul Gottereau), Institutul Anatomic, Antrepozitele comunei și ale căilor ferate.
Arhitectul Schieffeleers a locuit multă vreme la Sinaia, iar din 1888 a lucrat la București, stabilindu-se definitiv în primii ani ai secolului al XX-lea. În perioada 1906-1911 îl găsim în București, pe str. Sălciilor nr. 11. S-a căsătorit în 1881 cu Olga E. Kesler din Câmpina, cu care avea un copil (în 1885) și tot în acel an a fost decorat pentru meritele sale artistice cu ordinul „Coroana României” în grad de cavaler. Numele său va fi restrâns la „Schiffelers” în decretul de obținere a cetățeniei române, semnat de Carol I (1885). A avut patru urmași, dintre care îl amintim pe fiul său Aurel (m. 1927), comandor și pe Gerard (m.1913),care a devenit tot arhitect.
Josef Jacob Schieffeleers a încetat din viață în 1919.
Asociația-Editura Istoria Artei are în pregătire publicarea unui nou „Traseu urban București” dedicat principalelor realizări ale arhitectului Josef Jacob Schieffeleers (1850-1919).
Surse:
R.P., „Arhitecții noștri. D-l. Iosef Schiffeleers”, Printre Hotare, pp. 153-154
Petre Oprea, „Arhitectul Josef Schieffeleers”, în Biblioteca Bucureștilor, anul I, nr.9, pp. 10-11
Printre hotare, 1909
Arhivele Naționale ale României, Direcția Municipiului București și Arhiva Primăriei București, arhiva personală av. Dana Gruia-Dufaut, stud. Arh. Monica Tănăsescu
