Zilele trecute d-l Bușoi și-a tras nădragii mai sus și-a anunțat că candidează la Primăria Bucureștiului. Bravo! – măcar apare, în sfîrșit, cineva care spune ce vrea: „da, dom”le – vreau să candidez!”; că de zvoniști și nehotărîți nu ducem lipsă.
Că Bucureștiul după ce s-a fript cu-n doctor ar avea nevoie de-altul ca să-i iasă autopsia bine, e de rîsu-plînsu’…
Da’ om vedea: d-l Bușoi o să candideze, iar noi o să-l votăm – sau nu: se cheamă alegeri; politică; democrație.
Dar de-altceva e vorba azi.
D-l Bușoi, lansîndu-și candidatura, s-a folosit de imaginea victimelor incendiului din clubul „Colectiv”, precum și din Cutremurul din ‘77. Gestul a fost comentat îndelung negativ.
… dar cine are voie să „se folosească” de „Colectiv”?
Incediul din clubul „Colectiv” a schimbat guvernul, a dat un primar jos, oameni au ieșit în stradă, s-au schimbat legi! – a fost un eveniment care a zdruncinat masiv lumea noastră.
Știe oricine că este un fel de-a face lucrurile de dinainte de „Colectiv” și un alt fel de-a face lucrurile de după „Colectiv”!
Cine a depus la „Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci” dreptul de folosință al simbolului „Colectiv”? De ce un om politic îl poate folosi – iar altul nu? Există oameni politici „Colectiv-friendly”? Cine-i certifică așa – există un O.N.G., există o para-autoritate în Țara noastră care ne poate lumina?
Oricine are dreptul s-o creadă: oamenii politici sînt canalii; dar nu merge, jucăria noastră democratică, fără oameni politici.
Ăsta-i adevărul!
Li s-a cerut – oamenilor politici – să se schimbe, să-și redefinească conduita; într-un fel, să se raporteze la momentul „Colectiv” – acuma trebuie să ne hotărîm dacă ne convine sau nu asta.
… gestul nefericit al d-lui Bușoi e doar un gest. Problema zace mai adînc, inclusiv în felul în care ne facem că nu vedem alte lucruri.
Bunăoară, acum două zile a luat foc un restaurant din „Orășelul Copiilor”. Nu era nimeni în el – n-au fost victime; incidentul a fost uitat. De ce-a fost uitat?
Vina fostului primar Piedone in incendiul de la clubul „Colectiv” este, în continuare, greu de stabilit. Dar aici, în acest parc, treburile-s altfel. Acest parc a fost construit după ideile și indicațiile directe ale lui Piedone; de-aia și a ieșit atît de încărcat și obositor.
În acest parc de distracții – pentru copii! – avem restaurante și terase unde tot ce se face e să se servească mici, grătar, pizza, și așa mai departe. Coșmelii ridicate una peste alta. Duminica, aici, nu copiii fac larmă veselă, jucîndu-se: ci chefliii și cocalarii! În parcul copiilor restaurantele n-au meniuri pentru copii, ci perpelesc pe frigare cîrnați.
În parcul copiilor a luat foc un restaurant, dar – ce s-o mai lălăim – asta văd că nu pune pe nimeni pe gînduri.
Da-n schimb e-n regulă să se-njure pe oricine se-atinge simbolul „Colectiv”.
Închei c-o veste proastă: simbolurile, dacă nu-s înțelese și aplicate – adică atinse -, rămîn vorbe goale…
