De curînd sîntem sub incidența unei măsuri care împiedică desfășurarea activității firmelor în clădirile șubrede din punct de vedere seismic.
Teatrul Nottara, de pildă, trebuie să se mute. Îți rupe inima! Trebuie să fim solidari cu necazul artiștilor! Dar că s-a jucat în sediul ăla, ȘTIIND de mai bine de un deceniu că s-ar prăvăli peste amărîții care-au venit s-aplaude, și nefăcînd nimic în tot acest timp – p-asta să ne facem c-o uităm, nu?
…dar să lăsăm măgarii!
Cîte mici afaceri și-au închis obloanele!
Cîte firme au primit o lovitură de moarte, fiind nevoite să plătească bani grei pentru a se muta!
Cîte restaurante au pus lacăt!
Dar și cîte instituții de samsari imobiliari – care au căpușat, un sfert de secol, spații comerciale nesigure – stau acum cu buzele umflate!
Îndeobște, cînd privim la această situație, vedem în fața ochilor cîte o casă veche, dărăpănată.
Dar nu-i așa. Șubrede, putrede, se vădesc a fi blocuri – blocuri construite în anii avîntului socialist; și nu blocuri despre care se spunea c-ar fi construite prost!
Aflăm acum – cu stupoare – cîte din blocurile istorice de după Război, dar dinainte de Cutremur, sînt un pericol.
Tic-tac, tic-tac…
