… iată-ne din nou căscînd gura prin oraș și dibuind semne și însemne rămase de izbeliște. Cîndva, toate au avut vreun rost; azi – cînd nu-l mai înțelegem – ne căznim să-l explicăm.
… o reclamă scorojită, de pe vremea cînd calculatorul încă era o necunoscută; cînd pe el puteai ori să înveți, ori să te joci; pentru fiecare, mașinăria asta minunată-nsemna altceva:
… o firmă rămasă din vremurile cînd comerțul era de Stat; mai ales cel exterior:
Pe ziduri, pe obloane vechi, rămîn atîtea lucruri. Plăcuțe cu reclama producătorului:
… inscripții cu numele vechi al vreunei străzi; Galați nu mai e; se cheamă Vasile Lascăr, din nou…
… ori, pur și simplu, ciudățenii: de pildă, pe-un perete, ceea ce pare-a fi un număr de înmatriculare model vechi, bătut cîș în cuie. De ce?
Căscînd ochii-n sus, vezi lucruri rămase, uitate pur și simplu. Pe vechea albie a Căii Ferentari nu doar stîlpii-n sine au fost uitați; dar și tot coronamentul lor de fier…
… iar privind în părți, observi reminiscențe ale civilizației comuniste și ale-nceputului viețuirii la bloc. Iată un adăpost de pubele, în care acestea puteau sta fără să ne sară-n ochi prea tare. Cum arătau, pe-atunci, pubelele? Ne-aducem aminte și asta…
Și nu trecem cu vederea niște locuri de joacă vechi, rămase pradă ruginei. Sunt în marginea unui parc rămas în paragină – Parcul Copilului (sau Cireșarii).
… mi-aduc aminte de drăciile puse în curțile tuturor școlilor, pe la-nceputul anilor ‘80 (bîrne de cocoțat, spaliere și altele-asemenea) fiindcă se cuvenea ca tot elevul trebuie să facă P.T.A.P. și, prin urmare, să fie-n formă.
P.T.A.P. venea de la Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei.
