… intru-n librăria Humanitas de lîngă Cișmigiu.
Primele lucruri văzute sînt, firește noutățile – mai ales cele ale „autorilor Humanitas”. Partea leului.
Mai apoi sînt rafturile cu alte cărți; mai noi, mai căutate…
Mai în dos sînt cărțile acelea mai fără noroc, pe care n-are cine să le promoveze.
În dos de tot, pe ultimul raft, ascunsă bine, se găsea „Amintirile unei nonagenare” de Antoaneta Ralian…
Antoaneta Ralian tocmai a murit. A fost o traducătoare grozavă. Mai multe nu-s de spus.
Știți ce-ar fi făcut orice librar cu creier în cap? Ar fi pus cartea Antoanetei Ralian în primul raft, s-o vezi cum intri. Ar fi pus un afiș mare…
Ca să vezi cît de proști sînt „librarii” de la Humanitas, cartea era editată tocmai de editura… Humanitas!!!
