… îmi pare rău că trebuie să „stric” articolul de mai dinainte, dar la doi pași de vechiul Ștefan Furtună, unde ședea ascuns – într-o curte – Neptunul, a apărut altceva. Urît, urît rău…
S-a dezvelit bustul sărmanului Cioran. Oficial, asta se va-ntîmpla oleac’ mai încolo, cînd niște fețe înalte și niște capete luminate (ori vițăvercea) or s-o inaugureze cum se cade.
Eu m-am nimerit la vremea cînd un băiat pregătea opera de artă pentru a fi arătată lumii: o mătura și-o dedea c-o cîrpuță.
Deci, ca să n-o mai lungesc: ăsta-i Cioran. Frumos. Inspirat sculptat. Amplasat excepțional – priviți porcul vopsit pe gardul din spate (puteau, naibii să-l acopere cu trafaletul).
Cioran „n-are” nici o stradă în Capitală. Săracu’ – acuma are bust. Încă unu’ batjocorit!
