→ TEATRUL MIC ←
Poate cel mai revoltător e atunci când o instituție de cultură este nenorocită chiar de autoritatea statului care trebuia să aibă grijă de ea. Este cazul Teatrului Mic, mutilat de Primăria Capitalei. Teatrul Mic deține două clădiri pe str. Constantin Mille nr. 16, în București. Corpul pe unde se face accesul publicului, aproape de intersecția cu str. Brezoianu, a fost recent mutilat: fațada de epocă, frumos ornamentată, a fost izolată termic în cel mai nesimțit mod. Pe scurt, despre Teatrul Mic:
► A fost fondat ca o companie privată de teatru în 1914, sub denumirea “Teatrul Maria Filotti”.
► Sediul era o clădire cu friză art nouveau formată din plăci ceramice de calitate. Prezenta un motiv repetitiv inspirat dintr-o specie de nufăr cu floare albastră. Era cel mai atractiv element decorativ al clădirii, și oarecum greu de observat din stradă.
► Teatrul devine instituție de Stat după al Doilea Război Mondial, la naționalizare.
► Denumirea actuală datează din 1964.
► După 1990, clădirile Teatrului Mic încep să se degradeze.
► După 2000, corpul de acces al publicului este renovat neglijent și termopanizat inestetic.
► În prezent, primarul general (suspendat) Sorin Oprescu citează pe pagina lui, la capitolul “refaceri, reabilitări, modernizări şi dotări”, reabilitări şi amenajări la Teatrul Mic.
Această clădire a Teatrului Mic nu se regăsește în lista monumentelor istorice, deși zona este una protejată. Ca atare, fațada veche, frumoasă, coerentă, a fost distrusă, cu tot cu friză și a fost anvelopată termic ca orice bloc, cu materiale jenante și kitschoase. Este revoltător și rușinos că Primăria Capitalei a autorizat fără probleme distrugerea unei fațade emblematice a unuia dintre teatrele bucureștene celebre. Acum, Teatrul Mic e un imobil banal, nu se mai distinge prin nimic. Când făceam pozele cu mutilarea, niște angajați care se-nvârteau pe acolo au întrebat, mândri: “Nu-i așa că e frumos cum am făcut aici?” De remarcat țeava de gaze care trece pe deasupra intrării. Lux!
Cum să am pretenții de la privați să nu mai mutileze casele monument-istoric, când autoritățile fac așa ceva cu clădirea unei instituții? Nu uita, Primăria Capitalei susţine financiar, coordonează şi administrează Teatrul Mic, instituţie publică de cultură, subvenţionată de Consiliul General al Capitalei.
foto detalii casă: Valentin Mandache
Proiectul de lege privind reabilitarea termică a clădirilor aflate în zonele protejate și din zona de protecție a clădirilor monument istoric, care s-ar fi putut face fără autorizație de construire, a fost respins în martie 2013 de Camera Deputaților. Proiectul era inițiat de un grup de parlamentari PNL și PSD (inainte de ruperea USL). Iată cum USL veghea la distrugerea istoriei. În plus, chiar și clădirile monument istoric ar fi putut fi reabilitate termic fără autorizație, potrivit documentului. Proiectul legislativ în forma modificată (propunerea USL) a fost respins de Senat la sfârșitul lui 2013.
Același proiect, cu cele mai recente modificări, a fost rediscutat în martie 2014 de Comisia de Administratie de pe langa Camera Deputatilor și a fost respins. Clădirile de patrimoniu au fost salvate, teoretic, de efecte devastatoare. Nu este cazul și în realitate, așa cum ai văzut mai sus.
Când nu pun umărul la distrugerea patrimoniului bucureștean, autoritățile se declară neputincioase în fața valului de distrugeri și se limitează la întocmirea de liste cu imobile protejate.
Dacă încă mai poți vedea, după supradoza asta de kitsch, probabil vei fi de acord că situația se prezintă cam așa:
Refacerile arbitrare, adesea ilegale, ale imobilelor vechi, au devenit extrem de agasante în București. Pentru cei interesați de soarta orașului, este dureros să vadă cum zone istorice ajung o glumă urbanistică. Efectele nefaste ale neaplicării legii în domeniu nu trebuie tratate cu lejeritate.
Un oraș nu este grozav doar pentru clădirile înalte și noi pe care le are, ci mai ales prin fondul vechi construit, acea istorie pe care o caută oricine când vizitează un loc. Dar nu trebuie să ne civilizăm doar de dragul turiștilor, ci trebuie s-o facem în primul rând pentru noi. Să ne respectăm. Să păstrăm, atât cât se poate, cât trebuie și cât merită, imobilele valoroase construite de generațiile anterioare.
Data viitoare când mergi pe stradă și vezi că se întâmplă ce ai văzut în articolul ăsta, ia atitudine. Vezi dacă imobilul este monument istoric sau e în zonă protejată, apoi anunță autoritățile. Dacă membrii comunității devin interesați și vigilenți, asta va pune presiune și pe autorități să își facă datoria. Dă mai departe vestea, explică-le cunoștințelor și prietenilor de ce o restaurare de fațadă e mai ok decât o refacere kitschoasă, de ce e bine să salvăm ce se mai poate din patrimoniul vechi construit din București.
