… mă interesează problema aglomerației, dar nu exclusiv ca șofer – nu.
Trăiesc în oraș, văd lucruri – aceste lucruri mă afectează și ca pieton, și ca bicilist, și ca utilizator al transportului public. Dar o recunosc – parcă mereu șoferul va fi acela care se va văita primul că-i aglomerație.
Multă vreme au existat două realități ale șoferilor: aceea a celor care merg pe drumul drept și aceea a celor care știu scurtături, găuri de vierme, străduțe necunoscute care-ajută grozav pe cel grăbit. Adevăr era în faptul că stăpînii străduțelor împărățeau în București.
Ce s-a-ntîmplat de cîteva luni? Iaca, aglomerația și ambuteiajele s-au democratizat, odată ce orice scurtătură e la-ndemîna oricui se-ajută de navigația asistată de Waze.
Nu cred că șoferii stau mereu telefonul pe bord – eu n-o fac. Dar știu că, folosind ocazional Waze, mulți au aflat de scurtături și au început să le folosească zilnic.
Asta o văd și-o simt – și cred că cine vrea s-o și documenteze, n-are decît să stea un sfert de oră, dimineața, pe una din scurtăturile Bucureștiului: s-au aglomerat grozav, acestea.
Ce-i de făcut? Începe să fie-n regulă ca șoferul să revină la bulevardul larg?
Aparent, da.
Sau să-nceapă fiecare să conducă cu Waze pornit, astfel ca datele trimise să fie fidele realității, și softul să te trimită pe cel mai bun traseu al momentului – indiferent dacă prin față sau prin dos, ca să zic așa?
Dilemă!
Și… e-n regulă să privim Waze ca pe-un remediu universal al aglomerației? Nicidecum; nu e așa ceva – ci doar un instrument care te ajută să găsești cel mai bun traseu dintre toate traseele proaste: atît – te informează, dar nu te poate teleporta!
Faptele-s fapte. Mașinile-s mai multe. Traficul a crescut. Se lucrează – multe șantiere mușcă din benzi. Sistemul de management al traficului nu este operabil cum se cuvine; dar nu-s doar astea cauzele traficului greu din toamna asta.
Ca să n-o mai lungesc prea tare, ambuteiajele s-au democratizat – de-acum sînt pentru fiecare.
Drum bun și mai ales fler în a simți pe unde-i de luat.
