Mereu, mereu în viața voastră, înainte de a deschide gura și de a țipa, gîndiți-vă bine. „Am făcut tot ce trebuia, eu – ca om, ca angajat, ca cetățean?” Răspundeți-vă sincer. Orice minciună se va-ntoarce împotriva voastră.
Știți – e, pe undeva, o groapă pentru fiecare.
Miercurea trecută, într-o seară ploioasă și pocită de Octombrie, un polițist călare pe motocicletă a căzut într-o groapă și-a murit pe strada Știrbei Vodă din Capitală.
Era, groapa, nesemnalizată?
… există o singură instituție pe acest pămînt în care omul își poate pune nădejdea că va rezolva problema unei gropi care nu e semnalizată – Poliția.
Dar nimeni nu mai are încredere în Poliție. Mă rog – pe termen scurt o să privim polițiștii cu mai multă simpatie, dar simpatia nu-nlocuiește nicăieri încrederea…
Urmăresc destule locuri de discuții în care se vorbește despre ce poate, ce trebuie și mai ales ce face Poliția. Și mereu văd aceleași răspunsuri – „nu-i treaba mea, ci a colegului; nu e treaba noastră să reclamăm; nu e treaba mea să sesizez mai departe”. Pe dracu, nu e – e!
Era, groapa, nesemnalizată? Păi atunci de ce nu însăși Poliția, care bate această stradă de o sută de ori pe zi, și-și parchează mașina la 50 de metri de locul gropii, nu a văzut asta – și nu a făcut ceva ca să nu moară cineva în groapă?
… ghinion! Cînd colo, n-a murit un civil – ci unul de-al lor: un polițist omorît de nepăsarea celorlalți.
