efect fix zero

Hai să vedem, câți dintre voi l-au auzit pe Patriarhul Daniel, liderul spiritual al credincioșilor creștin-ortodocși din România, o comunitate majoritară (peste 80% din populația țării), vorbind despre teme serioase precum:

– sărăcia cruntă care afectează extrem de mulți români
– lipsa oportunităților pentru tineri
– traiul greu al majorității bătrânilor
– distrugerea mediului înconjurător
– discriminarea de orice fel
– sistemele de educație și sănătate precare
– inegalitățile sociale extrem de frapante
– corupția generalizată

Noi nu l-am auzit. Patriarhul Daniel citește de pe prompter de 2 ori pe an mesajele de Crăciun și de Paște, care sunt în limbă de lemn bisericească și au efect fix zero. Patriarhul nu promovează valorile creștine nicicum, nici măcar prin puterea exemplului. Din contră, promovează inversul acestor valori: indiferența, lipsa transparenței, intoleranța, discriminarea fățișă, sprijinirea corupției.

Patriarhul României nu este preocupat nici măcar de soarta enoriașilor ortodocși, darămite de soarta întregii națiuni. Este preocupat doar s-o ducă bine compania pe care o conduce, Biserica Ortodoxă Română. Și are grijă să-și exercite influența în acest sens, afiliindu-se politic atunci când trebuie.

Patriarhul Daniel abia așteaptă să aibă propriul Vatican la București – complexul Catedralei Neamului – unde să se închidă ca într-o cetate, să nu-l deranjeze nimeni. O cetate făcută cu mulți bani publici, o cetate inutilă și anacronică pentru mileniul în care trăim.

Daniel vrea să fie un fel de Papă, însă nu Papa Francisc, care iubește săracii și are mesaje sociale puternice, ba chiar anumite păreri aparent semi-libertine, în limitele canoanelor Bisericii Catolice. Francisc nu știe să facă bani. Francisc nu iubește puterea. Francisc e fraier.