… oricui, cred, îi place uneori să piardă un pic vremea printr-un magazin – să caște gura prin rafturi, să vadă ce mai e nou, ce se mai poartă, ce s-a mai scos pe piață.
Doar că, în realitate, magazinele noastre-s puține.
Du-te pe stradă și numără vitrinele. Ce vezi? Megaimajuri, farmacii, case de pariuri, bănci – ce să faci în ele?
Ați fost, poate, prin alte locuri – acolo unde nivelul de trai e mai sus decît al nostru. Ce-ați văzut? Magazine – altfel de magazine: nu cele de necesitate imediată.
Megaimaj e pentru pîine, bere, țigări, lapte. La farmacie ne luăm de cap – pastile, adică. Iar la pariuri încercăm să facem bani pentru toate astea.
Slab comerț, nu-i așa? Și de ce-i așa?
De ce nu avem magazine în care să putem găsi – vorba aia – ace, brice și carice?
Pentru că nu merită; astfel de magazine – cu lucruri și lucrușoare – merg dacă oamenii au pentru ce să intre-n ele. Sînt magazine de hobby, cum se zice. Magazine cu produse pentru lucrul de mînă – de la ațe la goblenuri – magazine pentru trebăluit prin casă, magazine pentru pasiuni, într-un cuvînt.
Aceste magazine-s prea rare. Iaca, Oborul, poate, să mai poată pretinde că are… de toate.
Nu vă lăsați purtați de gîndul că avem, pretutindeni, mari magazine de DYI. Aceste magazine vînd strictul necesar de produse, sortimentul lor fiind mai redus ca acum 10-15 ani.
De ce? Sărăcia – de ce! De-aia! Pentru că oamenii nu au hobby-uri – ci doar nevoi.
