[REVOLTĂTOR] Cinematografele RomâniaFilm (de stat) rămase, închise, pentru că ne mutăm cu toții la multiplexurile din mall.
RomâniaFilm (RADEF) este regie autonomă în subordinea Ministerului Culturii, nesubvenţionată de la bugetul de stat. Are ca principal obiect de activitate proiecţia de filme cinematografice. Imobilele şi sălile propriu-zise aflate în administrare sunt proprietate privată de stat. Principiul unic de funcţionare, de la înfiinţare, a fost AUTOFINANȚAREA.
Recent, Ministerul Culturii a fost acuzat, într-o scrisoare deschisă transmisă de CNS Cartel ALFA şi Sindicatul Liber RomaniaFilm, de grava situaţie actuală a RADEF, printre cerinţele sindicaliştilor numărându-se plata la zi a salariilor, a datoriilor către bugetele de stat şi a asigurărilor de sănătate.
Ministerul Culturii a preferat să ignore apelurile celor de la RADEF, până s-a ajuns într-o situație disperată atât pentru clădiri, cât și pentru angajați.
În urma construirii, după 1999, a mall-urilor cu multiplexuri moderne (3D, IMAX, etc.), cinematografele vechi, de stat, nu au mai putut ține pasul și multe au ajuns baruri, discoteci și cabarete sau au fost închise. Este cazul tuturor cinematografelor RomâniaFilm din țară, nu doar din București. Statul a eșuat să facă investițiile necesare pentru a aduce la zi sălile deținute și să facă profit de pe urma lor. Astfel, a început o adevărată saga ce nu pare să aibă sfârșit.
Concret, în prezent, cinematografele vechi sunt în moarte clinică, iar la nivelul populației există un interes minim spre nul în ce privește soarta lor. Pur și simplu agenda publică are alte priorități. Nici mass-media nu a marșat pe acest subiect. Am văzut că pagina Salvăm Cinema Europa mai mișcă ceva, dar are foarte puțină susținere. Mai este inițativa Salvați Marele Ecran (http://www.salvatimareleecran.ro/), o platformă online interactivă, o cartografiere a tuturor sălilor de cinematograf din rețeaua cinematografelor aflate în proprietatea statului. Atât.
Ne place să admirăm clădirile cinematografelor de epocă în poze vechi și suspinăm după vremurile de altădată, fără a conștientiza că am putea să aducem vremurile bune înapoi dacă aceste săli ar fi reabilitate, modernizate și redate publicului. Dacă am pune presiune pe autorități să ne cerem cinematografele înapoi, am mai putea salva câte ceva.
E paradoxal ce se întâmplă, că românii adoră filmele. La cât de tradiționaliști suntem ca popor, este uimitor cât de ușor am renunțat la tradiția cinematografelor vechi: cele de pe b-dul Elisabeta, cele din cartiere, cele de lângă Gara de Nord, cele ultracentrale, toate sunt deja istorie. Nu se știe ce se va întâmpla cu ele. Sau cu cele din țară. Nu știm, nu vrem, refuzăm să ne valorificăm istoria.
Îi pasă cuiva?
Premierul zice ceva, dacă de la Ministerul Culturii nu se-aude nimic?
Primăria Capitalei, ceva?
