Nimic nu-mi place mai mult decît paiul din ochiul camerei foto a celui care se umple de mînie cînd îl prinde pe Dorel șezînd în pauză, „în loc să muncească”.
Deși acel Dorel muncea deja la ora la care îngîmfatul își făcea cafeaua și – mai ales – deși Dorel are dreptul prin lege să se odihnească și să mănînce o tocană din borcan și să-și întindă oasele.
Dar așa-i omul făcut; să vadă doar puturoșenia flămîndului.
Uite-l pe… alt Dorel: îmbrăcat cu cămașă albă și cu ciorapi curați în picioare.
Dorel – ăla care-o trece pe-aici, cu hîrtia albă în care e-mpachetat parizerul – o avea dreptul să zică, și el… „băăăă! da’ voi nu munciți, mă, astăzi?”
Ba da, Dorele – zi-le.
imaginile – de la Ando
