… ziceți că-s eu rău; că mă iau de artiști; că nu fac eforturi să-nțeleg arta.
Înțelegeți asta, ca să zic așa.
Așa arată Universitatea Națională de Arte; leagănul unde viitorul artei noastre suge de la țîța fleșcăită a trecutului artei noastre.
Atît poate Arta, dragii mei. Atît. Priviți mîzgălelile – că mîzgăleli sînt, nu colaje, stenciluri, graffiti ori căi de exprimare… Generații de mîzgăleli, păstrate în ani. Aceleași linii, aceleași puerile jocuri, aceleași teme fumate.
Tristă carte de vizită mai are Arta, chiar pe zidul casii unde – cică – ea însăși propășește.
